Faceti un simplu calcul. Daca tii milionul ala de euro in banca, tot iei o dobanda de vreo 3.500 de euro pe luna. Fara sa faci nimic, fara sa misti un deget. La doua milioane de euro, „cadoul“ creste la 7.000 de euro pe luna. Pentru unii, tot nu-i suficient. E dificil sa fii sarac, dar trebuie sa ai si ceva minte cand esti bogat. Banul e ochiul dracului. Daca ai deja o suta de milioane de euro, probabil esti nemultumit ca n-ai atins targetul de 200. La unii e vorba si de invidie. Pai cum sa circuli tu cu masina de 20.000 de euro, cand vezi la altii din cercul tau de prieteni limuzina de 200.000 de euro.
Imi povestea zilele trecute un om de afaceri, care exporta trei sferturi din productie, ca firma sa are o cifra de afaceri de 4-5 milioane de euro pe an. Omul trage de dimineata pana seara, merge la targuri in strainatate pentru a prinde noi piete, se chinuie, plateste taxele la stat. Rezista cu greu, nu-si ia concediu vara. Doar de Anul Nou pleaca zece zile la schi prin Europa. Se descurca, ii place ce face, dar se cruceste cand aude de spagi de zeci de milioane de euro. Nu-i pot reproduce aici replica, pentru ca hartia nu suporta astfel de cuvinte. Insa omul are dreptate.
Intrebam la inceputul comentariului de unde vine sursa raului. Din politica. Partidele s-au croit prost imediat dupa 1990, smecherii au ocupat rapid functiile cheie in administratie. Cand noi urlam „Libertate“ pe strazi, unii profitau deja de primele clipe ale democratiei noastre originale. Cumparau fabrici pe nimic, statul era al lor, iar noi ai nimanui.
Partidele s-au tot rotit la putere, dar naravurile au ramas. Metodele de furt s-au perfectionat, pentru ca atunci cand ai bani, poti plati o casa de avocatura sau un expert financiar ca sa te invete cum sa tepuiesti fara sa te prinda.
Incet-incet, partidele s-au transformat in gasti inchise, in care daca intri trebuie sa te conformezi proastelor obiceiuri. Oamenii de valoare s-au dat deoparte, refuza politica, ba chiar o detesta. Am intrebat multi oameni valorosi de ce nu se baga in politica, de ce nu lupta pentru binele lor sau al comunitatii. In mocirla nu ma bag, mi-au raspuns cu totii.
De ceva timp, speranta vine dinspre DNA. Timid la inceput, procurorii anti-coruptie au trecut la retineri. Politicieni pe care ii credeam de neatins au inceput sa ajunga in fata instantei. Apoi s-a trecut la condamnari. Prima condamnare de rasunet a fost cea a lui Adrian Nastase. A fost un soc national, oamenii se mirau ca asa ceva este posibil. Era semnalul ca vor pica si altii, indiferent de rang, partid sau marimea averii.
Smecherii nu s-au oprit. Erau uimiti ca un fost premier al Romaniei a fost bagat dupa gratii, dar credeau in continuare ca lor nu li se putea intampla nimic. Spagile mergeau mai departe. Insa frontul s-a tot largit, iar incet-incet arestarile si condamnarile au inceput sa curga: primari, sefi de consilii judetene, parlamentari, lideri politici importanti.
Ceea ce vedem zilele astea nu e deloc surprinzator. Surprinde doar intensitatea cu care lovesc procurorii DNA. Iar batalia cu smecherii din politica e departe de a se incheia. Inca n-am aflat tot, unii fiind de parere ca stim doar zece la suta din hotiile facute dupa Revolutie. Zilele trecute am revazut episodul din noaptea alegerilor in care Adriean Videanu, aflat la sediul de campanie al lui Traian Basescu, il suna pe Viorica Hrebenciuc, spunandu-i amical ca numaratoarea voturilor e gata si ca PSD a fost invins. N-am sesizat atunci tonul nefiresc de prietenos dintre doi adversari politici. N-am nici o indoiala ca oamenii astia faceau jocuri impreuna, iar in fata opiniei publice pozau in mari concurenti pe scena politica. Cand trupa lui Adriean venea la putere, nici lui Viorica nu-i mergea rau. La fel si invers.
Marea intrebare e daca DNA va rezista presiunilor. Deja vedem zbaterile Elenei Udrea, ale carei zile in libertate par numarate si care ameninta pe toata lumea.
Nu-i exclus ca gasca sa incerce atragerea SRI si DNA in mocirla. Semnele sunt deja vizibile. Intentia e clara: decredibilizarea celor doua institutii, incoltirea, apoi slabirea lor. Cu siguranta ca in institutiile de forta ale statului nu toti sunt ingeri. Daca exista astfel de personaje, acestea trebuie scoase rapid din functii.
Batalia nu e incheiata, insa lupta cu diavolul infasurat in euro trebuie sustinuta de toate fortele sanatoase ale Romaniei. Alta solutie nu exista. Ori ne vindecam, ori suntem condamnati noi sa fim furati. Pe viata!