„Dupa 1990, ne-am luptat eroic pentru a exista“, afirmati cu privire la primii ani de dupa caderea regimului comunist. Intr-o perioada in care spatiile comerciale de stat erau cumparate pe bani putini si transformate in baruri sau consignatii, CLB a reusit sa-si pastreze intacta cea mai mare parte din reteaua de librarii din Bucuresti. Cum a fost posibil?
Noi am devenit societate comerciala, dupa noua legislatie, abia in anul 1992, prin decizia primarului capitalei, dar nu aveam la acea vreme nici un spatiu de librarie in proprietate. Fireste ca toata lumea era interesata de ele. Angajatii societatii noastre au fost foarte uniti si au reactionat dur la fiecare tentativa a Primariei Capitalei (primar fiind, la vremea aceea, Crin Halaicu) de a ne lua spatiile – printre altele, au fost sechestrati consilieri locali in sediul nostru din strada Lipscani. In acele vremuri, astfel de metode nu erau sanctionate, iar noi am reusit sa nu dam nimanui nici un centimetru de librarie. Eram cateva sute de librarese, cu varstele cuprinse intre 35 si 40 de ani, si nu eram de acord sa ajungem sa vindem orice numai ca sa traim, asadar ne-am facut meseria, ne-am aparat-o, pentru ca vanzarea de carte reprezenta munca pe care stiam s-o facem.
CLB a fost tinta a numeroase presiuni si amenintari pentru a ceda spatiile din buricul targului, dupa cum chiar dumneavoastra ati povestit. Cine facea acele presiuni?
Era in perioada in care se privatiza orice si in care cel mai usor si mai la indemana era sa-ti faci o mica afacere intr-un spatiu comercial in care se vindeau de toate, fara nici o specializare. Chiar si unii salariati de la noi credeau in „locatia de gestiune“ – o formula prin care angajatul respectiv primea pentru o perioada spatiul, datorand societatii o anumita suma din afacere. Au fost, de fapt, metode de slabire a societatilor comerciale si de promovare a privatizarii personale. Erau politicieni la nivel local – consilieri, functionari din primarii de sectoare, din Primaria Municipiului Bucuresti, din directiile comerciale, din ministere, care frecventau librariile si care incercau, sub diferite forme, sa intre in posesia spatiilor respective. Cum va spuneam, ghinionul nostru fusese faptul ca, la acea data, noi deveniseram societate comerciala fara a fi proprietarii spatiilor respective.
Privatizarile prin metoda MEBO, metoda aplicata si la Compania de Librarii Bucuresti, s-au terminat de cele mai multe ori prost. Cum de a functionat la CLBt?
In general, din cate am vazut in jurul nostru, MEBO a avut o altfel de interpretare, mai ales ca, in cele mai multe cazuri, actionarii majoritari nu erau foarte numerosi. In cazul Companiei de Librarii Bucuresti S.A. s-a aplicat un model MEBO clasic, actionarii fiind reprezentati de toti salariatii de la acea data (430 de persoane!), acestia avand garantii materiale de gestionari care au fost depuse la FPS in plata actiunilor.
In aceasta dubla calitate, de actionari si salariati, am reusit sa achitam datoriile si, in final, sa obtinem dividende printr-o buna activitate economica, ceea ce dovedea ca, de fapt, eram buni profesionisti in domeniul nostru si meritam sa supravietuim acestei schimbari.
Deficit de librari
Criza economica din 2008 a fost, se pare, mai puternica decat presiunile si problemele prin care ati trecut in anii ‘’90. Ati inchis 3-4 librarii pe an, ceea ce este foarte mult. Care sunt perspectivele pentru viitor?
Crizele economice cred ca au debutat in 2008, dar noi le-am resimtit in 2010, la nivel de actiuni severe de dimensionare la noile cifre de vanzari. Cartea a fost prima afectata si o perioada am suplinit cu activitatea de papetarie. Dar cheltuielile implicate, cu tarife mereu crescande la lumina, caldura, intretinere au determinat decizii de inchidere a unor librarii cu cifre mici de vanzari. Luand in considerare o retea de librarii, asa cum avem noi, nu pot fi toate rentabile – exista un raport de ansamblu – si, cand rentabilitatea intregii retele este afectata, atunci este normal sa faci reduceri de cheltuieli. Asa am ajuns sa inchidem un numar de librarii.
In prezent am ajuns la o dimensionare a retelei la 46 de librarii care, preconizam noi, vor avea viata lunga, fiind bine amplasate din punct de vedere al vadului comercial. Speram ca vom putea avea si personalul necesar, in prezent societatea fiind in deficit de librari.
Compania de Librarii este totusi printre putinii buni platnici din piata de carte.
Intr-adevar, am fost si ramanem printre cei mai seriosi parteneri de afaceri de pe piata de carte de la noi. Am reusit acest lucru si datorita implementarii unui sistem informational performant care, de exemplu, permite editurilor vizualizarea online a vanzarilor si stocurilor pentru fiecare titlu si fiecare unitate CLB. Aceasta comunicare transparenta intre furnizori si noi este cheia bunei noastre colaborari.
Puneti mare pret pe legaturile dintre angajati, mergeti chiar si in vacante impreuna. Este profitabila aceasta strategie de personal?
In prezent, asistam la schimbarea de generatie, prin pensionare, multi librari cu vechime au fost inlocuiti de tineri selectionati cu studii economice si care s-au integrat cu succes, in mare parte. Avem, bineinteles, si plecari ale unor tineri care aveau alte aspiratii.
Aceste intalniri si evenimente organizate cu intreg personalul sunt menite sa inlesneasca socializarea tuturor angajatilor. Deoarece lucreaza dispersat, pe tot teritoriul bucurestean, angajatii companiei au nevoie sa faca schimb de experienta intre ei, sa formeze echipe, acestea sa se consolideze, sa creasca stabilizarea personalului in companie si sa fie posibila rotatia acestuia.
Vanzarea in CLB inseamna un contact permanent cu clientul – de la recomandari, la prezentarea si vanzarea produsului, or, daca nu ne preocupam ca librarii CLB sa stie aceste lucruri, atunci nici vanzari nu putem avea asa cum ne dorim. Pentru noi este esential sa avem un personal bine pregatit, dedicat meseriei si companiei.
CLB nu este doar un vanzator de carti. Ati sustinut, printre altele, Premiul „Augustin Fratila“ sau Gala Bun de Tipar. De ce ati luat decizia sa va implicati astfel pe piata de carte?
Sponsorizarile noastre au vizat sprijinirea unor proiecte culturale cum sunt Gala Industriei de Carte din Romania, Targul de Carte Librex, Premiul „Augustin Fratila“ si altele, dar, in egala masura, si a unor cauze sociale, cum ar fi dotarea cu carti a unor de biblioteci publice sau case de copii. Este un gest firesc, pe care societatea noastra il face, in speranta apropierii de carte si de cultura a cat mai multor categorii sociale din Romania. Sumele nu sunt importante (in jur de 3.000-5.000 de lei), pentru ca in acest domeniu nu lucram cu posibilitati financiare mari, importanta este disponibilitatea noastra de a ajuta in cat mai multe cazuri.