peste o fotografie cu „Saul Steinberg cu el insusi cand era mic“ si mi-a venit ideea unei expozitii cu oameni mari tinandu-se de mana pe ei insisi cand erau mici. Poza cu Steinberg e asa (o s-o descriu cum facea Cristian Topescu pe vremea cand toata lumea avea televizoare alb-negru, iar costumele fetelor de la patinaj artistic erau foarte colorate): ilustratorul sta in mijlocul unei camere, in carne, oase si costum, si-l tine de mana pe pustiul Saul, o fotografie pe carton in marime naturala care seamana mult cu fotografia lui Proust pusti (poate din cauza gulerasului alb apretat). Evelyn Hofer, autoarea fotografiei, explica ce si cum: „Saul Steinberg a adus poza cu el copil; o facuse special pentru sedinta foto. Gestul de a o lua de mana a fost cu totul natural pentru el. Expresia a venit de la sine, n-a fost nevoie sa-i spun nimic. Fotografia e foarte induiosatoare. A fost ideea lui. Eram in Long Island, la el in studio, si covorul ala era deja acolo. Rosul e foarte frumos. El sta in mijlocul covorului, intr-un fel foarte simetric. Simetria e foarte importanta pentru mine.“ etc. Ce nu spune Evelyn e ca poza cu Saul cel mic a fost probabil facuta in Ramnicu-Sarat, sau in Bucuresti, sau pe undeva pe la jumatatea drumului, intr-o tara care nici nu banuia ce-o asteapta, fascism, razboi, comunism, si in timpul asta Saul se pregatea sa plece la studii la Milano, si-apoi in Republica Dominicana si, in sfarsit, in SUA, unde-a desenat toata viata pentru „The New Yorker“ si asa mai departe. Mi-ar placea sa fac o expozitie cu oameni mari, desenatori, actori, regizori, scriitori, scenaristi, traducatori, jurnalisti, muzicieni, sculptori, manageri generali, crescatori de animale si bucatari, pe care sa-i pozez tinandu-se de mana cu variantele lor in varsta de maximum sapte ani. Am un prieten care e incredintat ca se afla la mii de ani distanta de el cand era mic, mult mai departe, oricum, de oamenii care-i sunt acum amici. Pentru el as face expozitia asta, ca sa-i arat ca nimic nu-i prea departe daca poti sa-l tii de mana.