Dar asa-numitele vinzari digitale ocupa deja un loc important, 11% din piata mondiala (circa 2 miliarde de dolari), iar prevederile pentru 2010 sint pentru 25%. Toata lumea pare de acord ca viitorul nu mai apartine discului CD, ca formatul tehnologic ca atare, vechi de 20 de ani, s-ar fi uzat. Formatul nou si player-erele pentru un disc nou, de mare densitate (HD), au inceput sa fie comercializate in Japonia si Statele Unite, iar pe piata europeana vor aparea in primavara. Dar cum este greu de crezut ca preturile initiale le vor face populare in viitorul apropiat, cele patru mari companii de discuri, Sony/ BMG, EMI, Universal si Warner, isi concentreaza eforturile pe digitizarea arhivelor pe care le detin. Iar casele independente le urmeaza, atunci cind nu le-au luat-o inainte ca demers.
Potrivit cifrelor oferite presei cu ocazia Tirgului de la Cannes, in fruntea bucatelor se situeaza in prezent Universal Classics & Jazz, al carui site ofera 125.000 de track-uri, intre care se dau ca exemplu 870 de albume de muzica de pian si 265 de opusuri de Beethoven. EMI Classics nu ofera decit circa 3.000 de track-uri, dar ameninta cu un catalog online de nu mai putin de 125.000 de titluri. Printre companiile exclusiv distribuitoare, Abeille Musique, cu sediul la Paris, este printre cele mai active, cu un catalog in care se amesteca muzica clasica si contemporana, nume celebre si altele ramase in umbra, dar cautate de colectionari. Directorul catalogului clasic de la Abeille Musique, Yves Riesel, se mindrea intr-un interviu pentru AFP ca varietatea titlurilor a transformat compania sa intr-o „specialista a specialistilor”. Atu important, piesele descarcate de la Universal si Abeille vor fi oferite la o calitate audio de 320kb, dubla decit a celor descarcate de pe iTunes.
Miza jocului este usor de inteles daca va amintesc ca, potrivit cifrelor date la MIDEM, telefonul Sony Erricson care face si oficiu de walkman s-a vindut anul trecut in circa 60 de milioane de exemplare, depasind de departe cele 39 de milioane de iPod vindute de Apple. Competitia este dura, iar anuntata comercializare, in vara, probabil, a iPhone-ului, telefonul mobil Apple combinat cu iPod-ul, o va inaspri si mai mult.
In aceasta ambianta, nu este de mirare ca fiecare actor din industria muzicala isi vrea partea si ca, dupa ce toata lumea parea de acord cu o formula de codare a pieselor muzicale pentru a impiedica piratajul, acum se cauta o formula de iesire, de compromis. Raportul anual 2007 al Federatiei Internationale a Industriei Fonografice anunta ca in 2006 numarul track-urilor descarcate legal a crescut cu 89% fata de anul precedent, ridicindu-se la 795 de milioane, vindute de cele peste 500 de servicii muzicale online, existente in 40 de tari.
Problema este ca sistemele diferite de protectie, DRM (Digital Right Management) si TMP (Technical Protection Measures), aplicate la ora actuala, nu numai ca au descurajat piratajul, dar au impartit piata si recuperarea drepturilor de autor, in mod artificial. Piesele muzicale descarcate de la distribuitorul lui Apple, iTunes, sint codate pentru a fi auzite exclusiv pe iPod-uri. Microsoft si companiile cu care a incheiat acorduri, Universal Music Group, de exemplu, au ales sa impuna o taxa pe fiecare Zune vindut, walkman-ul concurent al iPod-ului.
Razboaiele comerciale sint in toi in jurul a ceea ce, cu un termen tehnic, se numeste „interoperativitatea” track-urilor pe care fiecare mare firma le pune in vinzare prin distribuitorii ei. Cum totul se reflecta si in politica intercontinentala, marile grupuri consumatoare din Germania si Franta s-au unit zilele trecute cu cele din Norvegia, Danemarca si Suedia, intr-o abordare comuna, cerind firmei americane Apple ca pina in septembrie sa decodifice piesele muzicale vindute de iTunes, pentru a putea fi cintate pe orice tip de walkman digital. S-ar parea ca formula de compromis va fi o taxa suplimentara, propusa in prezent la circa sase dolari, fara sa fie clar cine dintre actorii industriei muzicale o va incasa si in ce fel. Sigur pare sa fie doar ca, asa cum nota malitios in „New York Times” trimisa ziarului la MIDEM, sub o forma sau alta, ea va fi pasata pe umerii nostri, ai celor care ascultam muzica.