Am incropit o lista (subiectiva, nu se poate altfel) de opt titluri (aranjate alfabetic, dupa numele de familie al autorilor) care, sper eu, va vor insoti calatoriile. Am inclinat putin balanta spre proza autohtona – cinci dintre volumele recomandate sunt semnate de autori romani –, spre fictiune – trei sunt carti de nonfictiune, una migrand chiar, pe alocuri, spre zona fictionala – si spre carti recente – de anul acesta (cea mai „veche“ este publicat in ianuarie, cele mai noi sunt de doua-trei saptamani aparute).
• Darul lui Serafim, de Simona Antonescu (Cartea Romaneasca, martie 2016) – roman in patru parti (Malaxa, „Miss Romania“, Luca si Matei si Pastele Blajinilor) si pe trei voci, cu trei protagonisti (Nicolae Malaxa, Aglaita Vladoianu si Eliza Moruzi Slatineanu), uniti de un cersetor batran, Serafim, inzestrat cu un dar special, fireste, asa cum anunta si titlul. Toate drumurile converg spre Biserica Amzei, in seara de Vovidenie, iar de acolo povestile fac salturi in timp. Un volum bine strunit, ce recupereaza istorii si personaje din anii ’30, care te plimba prin Bucurestiul interbelic seducator si se citeste cel mai bine in miscare.
• Cazemata, de Tudor Ganea (Polirom, colectia „Ego.Proza“, iunie 2016) – tot un roman, de data aceasta un debut (foarte bun). Punctele forte ale prozei scrise de Tudor Ganea sunt oralitatea (argou, dialoguri vii, credibile) si fantasticul (inserat lin in real), pe un schelet detectivistic, cu personaje memorabile – din care-i extrag doar pe Olube, protagonistul cartii, un pescar alcoolic slobod la gura, pe Borhot, patronul unui bar, pe Coco, proxenet pe linie paterna, Lintoi, vagabond, fiul Turcoaicei si al lui nea Baban s.a. Citind Cazemata – nu va lasati amagiti de titlu, nu e ceea ce pare –, veti calatori prin zone ce capata valente mistice, de la Delta la cartierul constantean Faleza-Nord si Balta Brailei. Va va aminti, secvential, de un Voiculescu sau un Fanus Neagu. Luati-o la plaja, va fi interesanta lectura.
• Dincolo de ferestre, de Irina Georgescu Groza (Casa de pariuri literare, colectia „Debut“, mai 2016) – douazeci si doua de povestiri incadrate intr-o altfel de rama: „Acolo locuiesc ingerii si, cat e ziua de lunga, ei impletesc pentru Dumnezeu sosete cu fir de aur si pijamale groase, in timp ce ii povestesc ce se intampla pe pamant“ (p. 7). Martorii acestia din umbra ne lasa sa privim dincolo de ferestre, sa surprindem lumea in momente sensibile, de cumpana, intotdeauna la granita. Un volum inchegat, pe tonalitati si in ritmuri diferite, construit ba in real, ba in fantastic, cu finaluri neasteptate si ilustratii (de Kiki Georgescu) pe masura. E greu de crezut ca cel putin cateva dintre prozele scurte de aici nu va vor locui.
• Ea si El. Biografia unei relatii, de Aurora Liiceanu (Polirom, seria de autor „Aurora Liiceanu“, mai 2016) – o poveste de dragoste atipica (o Ea si un El trecuti de anii tineretii, cu bagaje sociale si culturale), care dureaza zece ani si se sfarseste brusc, din dorinta lui de a se reintoarce la sotie. Vocea Ei se percepe clar, prin confesiuni directe, pe cand vocea Lui se recompune din scrisori, e-mailuri, pagini de jurnal. Amandoi sunt observati, iar relatia lor este analizata, reconstituita de un al treilea personaj, reputatul psiholog Aurora Liiceanu, care scrie un volum distinct de toate celelalte pe care le-ati citit pana acum din aceasta serie, un soi de „roman de nonfictiune“, asa cum il numea Cristian Teodorescu la lansarea cartii de la Bookfest. Iar elementele livresti presarate nu fac decat sa incite si mai mult la lectura.
• Pascal deseneaza corabii, de Radu Niciporuc (Cartea Romaneasca, februarie 2016) – inca un volum de proza scurta (opt povestiri din universul maritim, care se intind pe putin peste 170 de pagini). Cel mai bun de anul acesta, pana acum, un soi de debut (spun „soi“ pentru ca avem parte de un debut matur, nu e nimic care sa tradeze inceputurile intr-ale scrierii) al lui Radu Niciporuc, „un om al marii“, cum el insusi se prezinta. O voce aparte in literatura romana contemporana, un stil unic, fraze si ritm controlate perfect, o scriitura sofisticata. Aventuri pe mare povestite, la persoana I, de un singur narator-martor (cu exceptia unei singure povestiri, unde este si protagonist), de pe taramuri indepartate, exotice, pline de talc si farmec, de drame si de descoperiri, va asteapta sa le luati in vacanta si sa va bucurati de ele, la mare sau aievea.
• Inventeaza ceva, de Chuck Palahniuk (Polirom, colectia „Biblioteca Polirom. Actual“, ianuarie 2016) – cine il stie pe Palahniuk, stie ca nu e un scriitor comod ori pudic. Inventeaza ceva cuprinde douazeci si trei de proze cu zvac, amuzante, deviante, violente, deocheate, pline de ironii la adresa societatii americane contemporane, a conformismului, consumerismului, superficialitatii. Titlul spune multe, defineste, conceptual, intregul volum – altfel spus, nu veti regasi nici o povestire care poarta acest nume, cum se obisnuieste; e mai degraba un mesaj sadit si printre randuri. Strecurati volumul in bagaje doar daca sunteti pregatiti sa fiti scuturati putin.
• Arta de a cere, de Amanda Palmer (Vellant, februarie 2016) – am citit cartea aceasta de nonfictiune de 382 de pagini pe nerasuflate (scuzati cliseul!). N-am crezut niciodata ca un volum care are subtitlul potrivit pentru mult blamatele carti de self-help (Cum am invatat sa nu-mi mai fac griji si sa-i las pe ceilalti sa ma ajute) ma va prinde atat de tare si ma va face sa subliniez si notez mai bine de jumatate din volum. E meritul scriiturii oneste a Amandei Palmer, al povestilor sale de viata absolut incredibile, care schimba optica. Dezinhibata solista a trupei The Dresden Dolls, poeta, feminista, activista, sotia scriitorului Neil Gaiman, reuseste performanta de a convinge si a inspira prin actiunile sale, de a-ti da speranta ca nu totul este pierdut. Va va imblanzi canicula.
• Eu o sa vorbeste dragut candva, de David Sedaris (Publica, colectia „Narator“, iunie 2016) – cum trebuia sa fie in lista aceasta si o carte care sa descreteasca fruntile, sa relaxeze, usor de parcurs, am ales un nou volum tradus la noi din scrierile cunoscutului autor american de satira David Sedaris (aparut in 2000, in SUA), care a fost, de curand, la Bucuresti (gratie conferintei „The Power of Storytelling“ si Publica). Eu o sa vorbeste dragut candva are doua parti, una in care prozele urmeaza firul domestic – familia autorului, dar si varstele sale – si cealalta care aduce in prim-plan experienta personala a locuirii in Franta, respectiv a incercarii de a invata limba franceza. Desi prima parte scormoneste in viata lui Sedaris, cu un umor greu de egalat, cea de-a doua serie de eseuri este de fapt cea mai spumoasa. Va garantez rasete cu lacrimi in ochi.
Nu ma pot abtine sa nu trisez, asa ca, in ultimele randuri, mai amintesc inca doua volume excelente, poate-poate va vor atrage atentia: Quimera, de Paul Tanicui (Humanitas, noiembrie 2015) si Istanbul Istanbul, de Burhan Sönmez (Polirom, mai 2016). Gata, lecturi placute!