Intalnirile „Alecart“ au devenit deja o traditie in cadrul FILIT, sute de elevi ieseni avand ocazia sa-si intalneasca la fiecare editie scriitorii preferati, sa le adreseze intrebari si sa primeasca autografe. Prima intalnire „Alecart“ a avut loc joi, 27 octombrie, in Sala de Festivitati a Colegiului National Iasi, si i-a avut ca invitati pe scriitorii Veronica D. Niculescu (cu Spre vai de jad si salbatie) si Radu Paraschivescu (cu romanul Cu inima smulsa din piept), vizibil impresionati de primirea calduroasa de care au avut parte.
Veronica D. Niculescu: „Cred ca locuim in fiecare carte pe care o citim“
„Romanul Spre vai de jad si salbatie a fost pentru mine ca o bijuterie veche, a carei valoare si a carei stralucire se descopera treptat“, a pornit discutia Nicoleta Munteanu, care, ghidata de freamatul din sala, i-a invitat pe elevi sa le puna intrebari invitatilor. Astfel, aflam despre carte de la Ioana Tatarusanu ca este „un vertij al sentimentelor, un roman al incercarii de cunoastere a sinelui, un roman al feminitatii“.
Veronica D. Niculescu a povestit cum a fost construita cartea, aratand ca are foarte multe cotloane ascunse: „Cand am inceput sa scriu, imi doream sa am o poveste in care sa traiesc cat mai mult. Am vrut de fapt sa scriu o carte despre fractura magica dintre ce scrie un scriitor la un moment dat si ce traieste el in realitate“. In privinta identificarii cu personajul pe care l-a creat, scriitoarea spune ca „eu nu sunt Miranda, dar exact in clipa in care confirm de fiecare data ca nu sunt un personaj sau altul mint, pentru ca sunt in fiecare dintre personajele mele“.
Desi nu obisnuieste sa o faca in scrierile sale, autoarea a marturisit ca scenele din copilaria Mirandei sunt inspirate din propria copilarie: „Nu ma intereseaza sa scriu despre mine, nu gasesc o placere in asta, dar este singurul loc unde fac recurs la propria-mi persoana intr-un mod atat de nerusinat si pe fata“ (rade).
Intrebata daca si-ar dori ca romanul Spre vai de jad si salbatie sa fie ecranizat, scriitoarea a raspuns nu, oricat de flatant ar fi, si ca „este o experienta foarte bizara sa-ti transformi propriul text in scenariu de film“.
Veronica Niculescu a marturisit ca spera ca, plina de energia oferita de Iasi, sa ajunga acasa si sa pregateasca o noua schita de carte. „Cred ca locuim in fiecare carte pe care o citim. Cand citim si cartea e buna, ne mutam acolo. Si asta nu costa aproape nimic. Faptul ca astazi cartile sunt scumpe e argumentul celor care nu citesc. De fapt, e cea mai ieftina distractie“, a incheiat ea.
Radu Paraschivescu: „Cartea este cea mai buna agentie de turism din lume“
Intrebat daca aceasta carte l-a schimbat in vreun fel, Radu Paraschivescu a afirmat ca da, intr-o anumita masura. „Cartea asta a presupus o documentare si un drum in Portugalia. Primul lucru pe care l-am vazut acolo a fost un afis cu un concert al lui Nicolae Guta – s-a amuzat autorul. Sigur, asta e un detaliu, Portugalia este o tara fascinanta atunci cand nu incearca sa ne minta istoriceste.“ Astfel, scriitorul a recunoscut ca nu crede in istorie si ca aceasta carte este o mefienta a sa fata de aceasta: „Unii au spus ca este un roman istoric si am avut onoarea sa ii contrazic“. Radu Paraschivescu a impartasit liceenilor si faptul ca romanul Cu inima smulsa din piept este unul despre limita, dezvaluind totodata oroarea sa de a vedea secvente de violenta sau sange. „Am o slabiciune vizuala infioratoare, pe care incerc sa o vindec scriind lucruri in limita suportabilului“, a spus acesta, adaugand ca s-a rugat ca nu cumva sa faca cineva un film dupa aceasta carte si sa il invite la premiera. „As face o figura jalnica“, a continuat autorul razand.
Ghidul nesimtitului a surescitat de asemenea interesul elevilor de la Colegiul National. Despre acesta, Radu Paraschivescu a spus ca a aparut din necesitatea unei forme mai fasnete de a face educatie. „A fost scris cu multe tuse ironice, dar ceea ce s-a inteles gresit din el a fost ca nesimtirea este o caracteristica a romanilor. Cu totul fals“, a insistat. Continuand intr-o nota umoristica, Nicoleta Munteanu l-a provocat pe scriitor sa faca un scurt ghid al elevului nesimtit. Si l-a facut: „in viziunea mea, toti elevii sunt simtiti. Nu ma bagati in capcane“, s-a amuzat scriitorul.
Fiind la varsta la care sunt in formare, elevii au fost curiosi sa afle unde isi mai pot gasi modelele azi, moment in care scriitorul a declarat ca inca mai crede in puterea exemplului. „Cred si in puterea cititului. ~n momentul in care citesti, nu doar ca te decuplezi de la cotidian, ci pur si simplu iti pui niste aripi. Cartea este cea mai buna agentie de turism din lume, e cea mai ieftina si cea mai frumoasa forma de explorare.“
Hanne Örstavik: „Cea mai mare teama a mea este aceea de a nu fi iubita“
„Ceea ce va urma va va arata ca orice carte este in primul rand prilejul unei interogatii despre noi insine“, a spus Nicoleta Munteanu la inceputul celei de-a doua intalniri „Alecart“, care s-a desfasurat vineri, 28 octombrie. De data aceasta, elevii s-au bucurat de compania a doua scriitoare straine, discutia pornind de la romanele Iubire, scris de norvegiana Hanne Örstavik, si Femeile lui Lazar, al rusoaicei Marina Stepnova. Cele doua scriitoare, cu ajutorul interpretelor care au reusit sa tina pasul cu brio cu vorbirea alerta a elevilor, au raspuns curiozitatilor din public, impartasind povestile din viata personala care au stat la baza cartilor lor, idei despre personajele lor, precum si despre tema principala adusa in discutie si cea mai de efect printre tinerii liceeni, respectiv iubirea.
„Dar ce inseamna de fapt iubirea?“, s-a intrebat Hanne ?rstavik, completand ca, daca esti detasat si nu esti conectat la propriile sentimente, nu ai cum sa simti si sa intelegi raspunsul la aceasta intrebare. Scriitoarea a mai spus despre carte ca a scris-o atunci cand tocmai a devenit mama. „Stateam cu copilul nou-nascut in brate, ma uitam la el si eram disperata pentru ca nu stiam cum sa fac sa stie cat de mult il iubesc. Poti sa spui «te iubesc» din nou si din nou, dar cand este cu adevarat adevarat?“, a adaugat, dezvaluindu-si in fata publicului propriile incertitudini si frici. „Am scris acest roman pentru a-mi analiza temerile personale. {i ma sperie foarte multe lucruri, dar cea mai mare teama este aceea de a nu fi iubita.“
Marina Stepnova: „Uneori, in timp ce scriu, lucrurile ies de sub control si cartea se scrie singura“
„Romanul Marinei Stepnova a fost pentru mine o revelatie“, a declarat coordonatoarea intalnirilor „Alecart“. „Este o carte a razboiului, despre cel mai aprig si mai sangeros razboi, care este cel din inimile personajelor“, a impartasit de asemenea Tamara Bivol, unul dintre redactorii „Alecart“, intreband-o in acelasi timp pe scriitoarea rusa daca ii putem atribui iubirii o anumita logica. „In ceea ce tine de dragoste, vreau sa va zic ca nu poate sa existe nici o logica“, a raspuns autoarea in limba rusa, scuzandu-se razand ca, desi a trait zeci de ani la Chisinau, nu a mai vorbit limba romana de 20 de ani si ca a uitat tot.
La eveniment a fost prezenta in sala si traducatoarea cartii, Antoaneta Olteanu, care s-a bucurat alaturi de elevi de intalnirea cu scriitoarea. Tinerii au fost interesati sa afle si daca in Rusia exista o reala libertate a scriitorului de a se exprima, la care a venit afirmatia ca in acest moment este o libertate absoluta.
Surprinsa de curiozitatile tinerilor liceeni, Marina Stepnova a afirmat ca „uneori, in timp ce scriu, lucrurile ies de sub control si cartea se scrie singura“.
FOTO: ANDI SPOT