Romanul are intensitatea violenta a unui film de Tarantino (comparatie inevitabila, chiar daca deja tocita de multi dintre cei cei care s-au tot referit la Scurta istorie…) si o forta magnetica pe care numai capodoperele pot sa o emane. E ca si cum un text masiv, angoasant prin dimensiuni, ajunge sa ofere o uriasa platforma de pe care se vad bucati din istoria Jamaicai, luptele de ghetou, violenta lor extrema, felul in care politica mare confisca si foloseste brutalitatea si rivalitatile dintre clanuri si, nu in ultimul rand, interventiile deloc subtile ale marilor puteri in politica interna a unei tari considerate din Lumea a treia (Jamaica anilor ’70, surprinsa in tumultul violent de dinaintea alegerilor si zumzaind de agenti CIA).
Exista o pletora de personaje si evenimente, un cor de voci individuale care isi revendica, rand pe rand, capitole scurte din roman (pare ca recursul la polifonie cunoaste un reviriment spectaculos in ultima vreme, in proza contemporana) si toate graviteaza in jurul tentativei de asasinare a lui Bob Marley – Cantaretul, in carte. Atentatul a avut loc in 1976, cu doua zile inainte de concertul Smile Jamaica, organizat de prim-ministrul socialist Michael Manley, a carui candidatura Marley ar fi incurajat-o implicit, acceptand sa urce pe scena sub „patronajul“ lui, in plina campanie electorala.
Chiar daca atentatul si figura lui Marley actioneaza ca un focar in jurul caruia graviteaza tot continutul cartii, deschiderea ei e cu mult mai ampla. Dupa un inceput brutal, deconcertant si abrupt, in ritm de ska, romanul se expandeaza in cercuri concentrice, aglomerand conflicte si tensiune pe fiecare inel. Rivalitatile dintre bandele din Kingston se desfasoara la fel de palpitant ca incercarile unei tinere care vrea sa scape de violenta Jamaicai si sa primeasca o viza pentru SUA, ca sa aleg un exemplu la intamplare. Cu nimic sub nivelul acestor trame se deruleaza, interconectate, desi aparent disjuncte, alte cateva: fire care implica trafic de droguri si de arme, hatisul luptelor dintre doua partide politice rivale, PNP si PNJ, interventii interesate din Cuba si SUA, istoria miscarii rastafariene sau complotarea asasinarii Cantaretului, actiune in care sunt angajate personaje cu povesti foarte amestecate. Totul se precipita intr-o atmosfera de teama si pericol, incordata de acutizarea inclestarii pentru putere, in care interesele mari le atrag, le dirijeaza si le manipuleaza pe cele punctuale, individuale.
Nici o nota falsa nu tulbura curgerea naratiunii, nici un dezacord cu textura originala, nici o tradare
Scurta istorie a sapte crimee o carte brutala si taioasa, care te izbeste cu forta celor mai dure adevaruri. E scrisa, cu o prospetime uluitoare, in engleza patois si recurge la argou jamaican pe portiuni masive, astfel incat nu poti sa nu te gandesti la chinurile de a traduce in romana nu numai forme de expresie atat de puternic marcate, ca limbaj, ci mai ales realitatile culturale si sociale care le hranesc si le informeaza. Ciprian Siulea, traducatorul cartii, a reusit o performanta rara, una careia i se cuvin toate laudele. Nici o nota falsa nu tulbura curgerea naratiunii, nici un dezacord cu textura originala, nici o tradare. Este o munca impresionanta, iar profesionalismul cu care a fost facuta asigura cartii un naucitor efect de real, care te confisca in lectura, in ciuda violentei extreme a unor scene.
O alta reusita intru totul admirabila a acestui roman sta in veridicitatea psihologiilor etalate. De la sefi de bande, spioni CIA, femei terifiate de spectrul violului si al saraciei – amenintari la ordinea zilei in ghetoul jamaican –, politisti, cocainomani abrutizati si pana la profilul unui jurnalist trimis in Jamaica de revista „Rolling Stone“, totul e insufletit de energia unor conflicte credibile, totul exprima interioritati complicate, disputate de foarte multe variabile. Este o performanta rarisima, cu atat mai impresionanta cu cat implica zeci de personaje, din straturi sociale si cu tipologii cum nu se poate mai diverse, toate verosimile, consistente, netrucate. De altfel, pentru a anunta cavalcada de evenimente si personaje pentru a caror receptare cititorul e avertizat sa se pregateasca, romanul se deschide cu trei pagini ocupate cu „distributia“: lista celor mai importante personaje si nume la care se va face referire pe tot cuprinsul cartii, grupate in functie de zona geografica de actiune: cartier din Jamaica, ghetou, sau alte zone din afara Jamaicai, cum ar fi Miami, New York, varii trimiteri la Cuba sau alte teritorii invecinate. E o carte care absoarbe tot: de la istoria rastafarienilor, cu obligatoriile trimiteri la Haile Selassie I, la cea a muzicii reggae, la cultul pentru Marley si la (sub)cultura drogurilor, in Jamaica si SUA deopotriva. O carte care musteste de valori politice, valori care impregneaza organic viata tuturor celor carora li se da o voce; un roman coplesitor, care emana o frumusete cruda, in egala masura poetica si neinduratoare, indemnand la reflectie si la sondarea propriului context – in relatie cu puterea, pe de o parte, dar si cu propriile fantasme si cu exteriorul in care isi fac loc.
Ceea ce impresioneaza la acest roman nu e numai abilitatea de a construi o lume ce emana un flux destabilizator, ci mai ales luciditatea, profunzimea privirii si forta observatiei care acopera atat de mult. Dinamul acestui adevarat tur de forta narativ e un precipitat de fantasme si realitati supurande, leganate in ritmul izbavitor de reggae si intinse pe aproape 700 de pagini, iar efectul, o lectura transformatoare, imposibil de uitat.