Scenaristul John Hodge, producatorul Andrew Macdonald, designerul de costume Rachel Fleming si, fireste, protagonistii Ewan McGregor (Mark Renton), Robert Carlyle (Frank Begbie), Johnny Lee Miller (Simon/Sick Boy) si Ewan Bremner (Spud), plus fetele Kelly Macdonald (Diane) si Shirley Henderson (Gail) revin sub conducerea lui Danny Boyle, care in 2015 semnase un subtil & subapreciat biopic al lui Steve Jobs, dar care planuia un T2 de mai multa vreme.
T2 Trainspottingnu are atat de multa actiune ca filmul din 1996. Daca Trainspotting era un film in care euforia dezastrului era asumata printr-o reverie acida si autodistructiva, T2 joaca in cheie nostalgica si autoironica pe tema trecerii timpului. Nu e vorba doar despre Renton, Spud, Begbie si Sick Boy, ci despre milioanele de fani ai filmului – cu totii ne regasim 20 de ani mai tarziu uitandu-ne unii la altii si in oglinda si intrebandu-ne ce-am facut in timpul asta. Ne-am facut praf sau ne-am imburghezit? De asta filmul e uneori emotionant si intens, nu pentru ca readuce pe ecran niste personaje, ci pentru aceste coperte largi in care ne prinde si pe noi. Oricum, daca n-ai vibrat acum 20 de ani sau n-ai vazut primul film, n-are sens sa intri la T2.
Descoperi pe ecran ceea ce pare in firea lucrurilor sa se intample 20 de ani mai tarziu. Begbie a ajuns la inchisoare, in timp ce are acasa un fiu care nu vrea sa-i semene, Spud continua cu heroina, motiv pentru care Gail il paraseste – elementul surpriza e ca se apuca de scris, Sick Boy nu-si mai spune Sick Boy, ci Simon si continua micile gainarii, santajand barbati prin intermediul unei prostituate bulgare, iar Renton preia cumva rolul nostru, pentru ca revine din afara – a locuit in alta tara de cand le-a tras teapa prietenilor si a fugit cu 16.000 de lire. Descoperim prietenii si lumea pierduta odata cu Renton. Pe urma nu se intampla prea mare lucru – nici nu ne dorim oricum sa se intample multe, decat sa-i vedem pe eroi si sa ne amintim odata cu ei de chestii de altadata. Boyle ne lasa sa muscam din madlena, dar nu prea mult. De pilda, ne arata camera lui Renton care arata exact ca acum 20 ani, dar amana sa dea drumul la Lust for Life.
Trainspottingne ameninta inca de-acum 20 de ani ca o sa ajungem aici (chiar daca Iggy Pop mai traieste). Ce spunea Diane? „You’re not getting any younger, Mark. The world is changing, music is changing, even drugs are changing. You can’t stay in here all day dreaming about heroin and Ziggy Pop.“ Diane apare acum doar trecator, dar rolul ei e pe undeva preluat de Veronika, imigranta bulgara care pare sa-i ancoreze pe baieti de pamant. E de inteles de ce dramaturgic era nevoie de personajul ei, dar poate ca Boyle a introdus-o pe aceasta tanara (actrita avea 5 ani cand a iesit filmul) si ca sa faca intoarcerea in trecut si mai imposibila, nu doar pentru a sublinia un detaliu social (emigrantii). Mi-ar fi placut sa nu existe totusi personaje noi in poveste.
Fata asta pare ca din James Bond (si ii si mai blocheaza lui Renton calea spre Diane).
Clar, intoarcerea in trecut e imposibila – asta e mesajul, fara ca prin asta viitorul sa para mai luminos. Eroii lui Boyle raman blocati ca niste fantome in prezent.
T2 Trainspotting, de Danny Boyle. Cu: Ewan McGregor, Robert Carlyle, Johnny Lee Miller, Ewan Bremner, Anjela Nedyalkova