Intr-un articol publicat de „The Guardian“, Blatt aminteste ca Ray Bradbury a fost intrebat care este cuvantul lui preferat, iar scriitorul a ales „scortisoara“, explicand ca aceasta „se datoreaza, probabil, excursiilor mele in camara bunicii cand eram pusti. Adoram sa citesc etichetele de pe cutiile cu mirodenii“.
Blatt spune ca, intr-adevar, „printre milioanele de cuvinte scrise de Bradbury“, „scortisoara“ apare extrem de des – „de mai multe ori decat la Jane Austen, Agatha Christie, William Faulkner, F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway, Vladimir Nabokov, J.K. Rowling, Salman Rushdie, John Steinbeck si Edith Wharton luati laolalta“.
De asemenea, arata Blatt, camara bunicii lui Bradbury pare sa fi lasat o amprenta de nesters asupra scriitorului care pare inclinat sa apeleze deseori la nume de mirodenii. „Gustul si mirosurile din camara i-au invadat scriitura.“
Pentru a scrie Nabokov’s Favourite Word Is Mauve (Cuvantul preferat al lui Nabokov este „mov“), Blatt a folosit un program care a analizat mii de carti ale autorilor sai favoriti pentru a descoperi cele mai des utilizate cuvinte de catre acestia, „cuvintele «scortisoara»“.
Blatt a descoperit, de exemplu, ca Nabokov, intr-adevar, a folosit „mov“ de 44 de ori mai mult decat altii si explica acest lucru prin faptul ca autorul suferea de sinestezie, un fenomen neurologic care este responsabil de „auzul colorat“ – sunetul unei litere este asociat automat unei culori. De aceea, Nabokov se refera in cartile lui la culori de mult mai multe ori decat alti autori.
In cazul lui Jane Austen, cuvintele preferate o descriu perfect: „politete“, „placere“ si „imprudenta“.
In alte cazuri, cuvintele cel mai des folosite de un scriitor sunt in directa legatura cu subiectul scrierilor acestuia – „ancheta“, „alibi“ si „infricosator“, in cazul Agathei Christie. Charles Dickens prefera „inimos“, „varf“ si „reunit“, iar Tolkien, evident, „elfi“, „goblini“ si „vrajitori“. In cazul lui Edith Wharton, cele mai des folosite trei cuvinte sunt „apropiere“, „indrazni“, „remuscare“, iar la John Updike, fara a le traduce, sunt „rimmed“, „prick“ si „fucked“.
De asemenea, Ben Blatt a confruntat cartile marilor scriitori cu Dictionarul de clisee (literare) al Christinei Ammet, din 2013. Aproape fara surpriza, cel mai plin de clisee este americanul James Patterson, autor de thrillere bestseller care este, de fapt, „semnatura“ pe o adevarata industrie ce scoate cateva titluri anual. In cartile lui Patterson se pot numara 160 de clisee la suta de mii de cuvinte, de doua ori mai mult decat in cartile doamnei Rowling sau ale lui Gillian Flynn. Si, in vreme ce Patterson iubeste expresia „credeti sau nu“, Jane Austen foloseste foarte des „din toata inima“, in vreme ce Dan Brown apeleaza la „cerc complet“, iar Stephenie Meyer, autoarea seriei Amurg, isi umple paginile cu „oftaturi de usurare“. Cat despre Salman Rushdie, el foloseste „ultima picatura“ in peste jumatate din cartile sale.
De asemenea, Blatt s-a ocupat si de semnele de exclamare, cele ale caror folosire abundenda este descurajata de orice profesor de „creative writing“. Blatt il citeaza pe Elmore Leonard care sfatuia, intr-un set de reguli pentru sciitori, „sa nu se foloseasca semne de exclamare mai mult de doua-trei ori la 100.000 de cuvinte“. Cu toate acestea, spune Blatt, chiar Leonard le foloseste un pic mai mult decat Hemingway, cu o treime mai mult decat Steinbeck si cu o sesime mai mult decat Stephen King. In acest timp, James Joyce pune 1.100 de semne de exclamare la suta de mii de cuvinte, de 22 de ori mai mult decat Leonard.
„Unii autori sunt foarte constienti de arta si stiinta combinarii cuvintelor si numerelor“, conchide Blatt. „Cred ca, atunci cand aceasta combinatie este facuta asa cum trebuie, rezultatul este minunat. Parcurgand o lista de cuvinte preferate nu este acelasi lucru cu lectura unei povesti exemplar construite, dar, cand le descoperi in contextul intregii cariere a unui scriitor, chiar si trei cuvinte simple pot oferi o fereastra lamuritoare intr-un stil literar si pot spune o poveste de sine statatoare.“