Pe linga acest tip de protectie, partidul maghiarilor din Romania si-a dezvoltat insa si un altul. Unul care i-ar permite chiar sa functioneze in afara regulilor democratice. Si asta pentru ca este singurul partid politic din Romania care nu trebuie sa fie permanent atent la electorat. U.D.M.R. nu are contracandidati veritabili pe plaja electorala vizata si, dat fiind ca singura platforma-program pe care trebuie sa o propuna este cea de sprijinire a maghiarilor din Romania, nu e in pericol sa-si diminueze aceasta plaja electorala. Membrii partidului ar putea spune ca acesta este un avantaj: astfel, se pot concentra mai mult pe „interesele tarii”. Rationamentul poate functiona, insa reversul lui pare si mai credibil: neavind probleme cu electoratul, scapa si de controlul acestuia. U.D.M.R. devine astfel, respectind jocul democratic, dar speculindu-i slabiciunile, un partid care functioneaza de fapt – desigur, la un alt nivel si cu putere infinit mai mica – dupa principii asemanatoare partidelor unice.
As fi vrut sa scriu asta inca din momentul in care U.D.M.R. si-a expus clar pozitia potrivnica votului uninominal: acesta i-ar pune in pericol, evident, numarul de parlamentari, ar putea scoate formatiunea din culisele politicii, lasind-o mai degraba in postura de spectator al jocului. Ceea ce, fireste, nu poate sa-i convina. Prin votul uninominal, U.D.M.R. ar fi obligata sa functioneze exact ca orice alt partid politic, ar trebui sa-i convinga pe cetatenii romani, si nu doar pe cetatenii romani de origine maghiara, ceea ce, nu-i asa?, ar fi o normalitate respingatoare. U.D.M.R. si-ar pierde deci un drept cu care s-a obisnuit in atita timp: acela de a influenta scena politica.
As fi vrut sa scriu inca si mai de mult aceste lucruri. Adica de cind poetul Marko Bela, presedintele U.D.M.R., si-a justificat o suma consistenta, de 90.000 lei noi, prin drepturi de autor primite anticipat de la anumite edituri. Gogorita l-a adus in atentia D.N.A.-ului, insa nu si pe masa de disectie a presei. Citeva mici ironii scrise au marcat momentul, apoi scandalul a fost uitat. Liderul oricarui alt partid, chiar si cu procente mai mici in preferintele electoratului, ar fi fost mult timp pe prima pagina a ziarelor, pe primele locuri in stirile televizate, subiect de talk-show-uri si asa mai departe. Nu si liderul U.D.M.R., fireste. El face parte din scena politica romaneasca, dar intereseaza direct doar o mica parte a votantilor.
Ceea ce m-a facut totusi sa scriu acum a fost faptul ca U.D.M.R., profitind tocmai de cele mentionate mai sus, pare a incepe sa se si comporte ca un partid unic. Ma refer, mai exact, la scandalul privitor la ministrul Comunicatiilor, domnul Zsolt Nagy, al carui dosar (penal) incepe sa capete consistenta. Si nu atit la el, cit la reactia liderilor U.D.M.R. privitoare la acest ministru: orice alt partid si-ar fi manifestat rezervele, l-ar fi sustinut, probabil, dar intr-un mod precaut, dat fiind ca un scandal de coruptie ii poate eroda imaginea. Nu insa si U.D.M.R. Liderii partidului au raspuns intrebarilor ziaristilor privitoare la subiect cu o nonsalanta aproape de speriat, ce amintea de zeflemeaua P.S.D.-ului dinainte de 2004. Sigur, nici nu se pune problema unor masuri privitoare la acest ministru, cum nu se pune problema ca vreun lider al U.D.M.R. sa se gindeasca macar la faptul ca Zsolt Nagy ar putea fi vinovat!
U.D.M.R. risca astfel, poate pentru prima oara in existenta acestei formatiuni, sa cedeze ieftin ceea ce a cistigat in 17 ani de democratie: credibilitatea fata de celelalte formatiuni politice de pe scena. Or, forta U.D.M.R.-ului a constat intotdeauna in faptul ca era un partid democratic, cu care se putea face, postelectoral, o alianta politica. Daca va deveni insa nefrecventabil de celelalte partide romanesti, U.D.M.R. are sanse sa se transforme doar intr-o asociatie care sprijina interesele unei grupari etnice. Iar aceasta pozitie i-ar asigura mai degraba mediatizarea in emisiuni dedicate minoritatilor decit pe scena politicii romanesti.