Distributia s-a improspatat cu Bryce Dallas Howard. Din pacate, James Haden Church (care il joaca pe Sandman) iese din distributie la final. Filmul a fost foarte scump, costind dupa unele estimari 250 milioane de dolari, dupa altele 350 milioane. Este si cel mai lung film al seriei. Si cel care mi s-a parut cel mai reusit. Cica Sony Pictures a mai propus trei filme din serie. Mare e reteaua Mayei.
A ajuns la noi si Testoasele Ninja-Reteaua. Nu ma omor dupa ele si regret faptul ca sobolanul sau ce-o fi Splinter, in chip de maestru de arte martiale din American Ninja combinat cu Obie Wan Kenobi, nu are un rol mai consistent. Nimic nou in faptul ca si testoasele Ninja salveaza lumea, chiar daca sint complet lipsite de sex-appeal. Partea buna o reprezinta, iarasi, efectele speciale si foarte frumoasa scenografie. New Yorkul arata ca de-adevaratelea, iar lumina si umbrele pica frumos. Si mai e un monstru mic si isteric. In rest, multi monstri mari si miza putina, inghesuita.
Zece semne rele/ The Reaping este un „heciumpeci” (daca mai tineti minte termenul) de clisee din alte tispe mii de filme americane. Hilary Swank e o fosta misionara a carei familie a fost ucisa in Sudan si care se confrunta cu problema credintei investigind stiintific niste fenomene dintr-o comunitate izolata, care trimit spre mesaje divine. Degeaba are regizorul Stephen Hopkins bunavointa si vointa de a incerca ceva nou cind scenariul se da bogat amestecind frecvent planurile sale scheletice. Daca e sa te alegi cu ceva din film nu e paralela inversa a tentatiei de a asemana prezentul cu trauma trecutului si de a invinovati gresit pe cineva, ci citeva sperieturi sanatoase. Cind vine vorba de semne rele, bufnituri in casa, lumini care se sting si figuri care apar in oglinda, mijloacele scuza scopul.
Filmul lui Amigorena e din cioburi de clisee
Citeva zile in septembrie a fost prezentat intii in cadrul Festivalului de Film B-EST, dupa care a intrat in exploatare. Este debutul argentinianului Santiago Amigorena, un film care plictiseste si nelamureste asupra motivului pentru care a fost realizat. E si putin film de spionaj, si putin vag politic, dar are si o conotatie realist-metaforica cu atit mai aspra cu cit actiunea se opreste pe 11 septembrie 2001. E si el facut din clisee, mai precis din cioburi de clisee, bucati insuficiente pe care nu reuseste sa le puna la un loc. Juliette Binoche este un fost spion. Singura si misterioasa, fumeaza probabil din aceasta cauza. Ea trebuie sa-i duca pe doi tineri, un american si o frantuzoaica, la tatal lor comun, care e si el spion. Pe urmele lor e un ucigas dement, interpretat de un John Turturro luat din alt film. Spionul-tata, spionul-alfa este Nick Nolte, care nu face de fapt decit sa dea ortul popii la final, desi e primul pe generic.
Cel mai bun film dintre toate este totusi Inimi, pentru care Alain Resnais a luat Premiul pentru regie anul trecut, la Venetia. Resnais face in iunie 85 de ani. Inca mai poate. Inimi e un nou act al epopeii resnaisiene, in care actorii preferati ai cineastului, ca si On connait la chanson, ordoneaza tema amorului pe gama spatiului locativ. Nu, de asta data fara sa cinte. Desi nu un film perfect, Inimi leaga elastic firele a sase destine si ceee ce impleteste in pas de jerse e cintecul trist al unor oameni care cauta dragoste si nu gasesc decit singuratate.
Omul-Paianjen 3/ Spider-Man 3 de Sam Raimi, cu: Tobey Maguire, Kirsten Dunst, James Franco
Testoasele Ninja – Reteaua/ Teenage Mutant Ninja Turtles de Kevin Munroe, cu: Mikey Kelley, Nolan North, James Arnold Taylor
Zece semne rele/ The Reaping de Stephen Hopkins, cu Hilary Swank, David Morrisey, Idris Elba
Citeva zile in septembrie/ Quelques jours en septembre de Santiago Amigorena, cu: Juliette Binoche, John Turturro, Nick Nolte
Inimi/ Coeurs de Alain Resnais (foto sus ), cu: Sabine Azema, Pierre Arditi, Andre Dussolier