Editura Polirom si "Suplimentul de cultura" au descins pe 24 si 25 iunie la Timisoara. Am ajuns in doua librarii, dar am si vorbit despre reviste de cultura, jurnalisti culturali si am vizionat filme. Formula completa: Silviu Lupescu, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lazarescu (sosit abia vineri dupa-amiaza de la Viena, unde era plecat pentru lansarea romanului sau) si subsemnatul. Ne-au curtat spre Vest Adriana Babeti, Mircea Mihaies, Radu Pavel Gheo si Robert Serban, in cadrul programului "Timisoara citeste!" (adica filiala timisoreana a Uniunii Scriitorilor si revista "Orizont").
Prima zi, la Carturesti: „Literatura si jurnalismul cultural”. Ca la orice dezbatere serioasa, s-a alunecat spre teme dintre cele mai diverse – piata de carte, promovarea autorilor, competentele jurnalistilor culturali, cui se adreseaza canalele publice de radio si televiziune dedicate culturii. Ne-am zis ca era timpul sa ajungem la Timisoara si cu „Suplimentul”, daca ne gindim numai la faptul ca, de la bun inceput, colaboratori apropiati ne-au fost banatenii Adriana Babeti si Radu Pavel Gheo (iar mai apoi li s-a ala-turat Serban Foarta).
Unul dintre cei mai fideli „oameni de actualitate si reportaj” tot la Timisoara vietuieste: Manu Babescu. Manu, absolventa a unei scoli de muzica, apoi „ca-taratoare” de munti, apoi absolventa de jurnalism, apoi PR, apoi facind bucurii cu textele ei celor de la „Suplimentul de cultura”. Manu, despre a carei epopee indiana tot acum am aflat, cum „am aflat-o” facind planuri pentru Festivalul Plai din septembrie…
A fost cald la Carturesti (noroc de ceaiul cu gheata care ne-a mai intremat, multumim Cosmin Lungu!) si am avut si concurenta serioasa din partea altor organizatori de evenimente. Ne-a onorat multa lume cu prezenta – profesori de la jurnalistica timisoreana, studenti si scriitori (Viorel Marineasa, Marcel Tolcea, Lucian Ionica, Daniel Vighi, Daniela Ratiu, Lavinia Balulescu…). Dar si un oaspete-surpriza: Catalin Dorian Florescu, „dosit” pina in seara de Robert Serban, care a mustacit toata ziua, gindindu-se la ce surpriza ne va face! Cetateanul elvetian cu mare dor de Banat se bucura deja de succesul Zairei in germana si asteapta sa ii apara in august, la Polirom, Maseurul orb. Si ne astepta si pe noi, sus, in ceainarie.
De ce scriem filme?
A doua zi, ne-am reunit la „Joc secund” (Libraria Humanitas de pe strada Lucian Blaga). Si am inceput cu doua proiectii – un episod din serialul Animat Planet Show de la Antena 1 (scenaristi: Lucian Dan Teodorovici si Florin Lazarescu) si scurtmetrajul Lampa cu caciula (regia – Radu Jude, scenariul – Florin Lazarescu). Colegii mei, care ar fi trebuit sa le explice acelora ce au venit la eveniment (parafrazind volumul lui Alex. Leo Serban) „De ce scriem filme”, au ascultat, mai intii, „criticile” din sala. O fi Lampa cu caciula pe un tipar minimalist, dar are forta! Premiile o demonstreaza si ele.
Cit despre conditia de scriitor-scenarist, aici lucrurile sint mai simple. Lucian si Florin scriu la Animat Planet pentru a face rating, nu au incercat niciodata sa sustina altceva. Dar Florin are deja un scurtmetraj ajuns celebru, in timp ce Lucian asteapta sa intre in productie doua scurtmetraje si un lungmetraj (ecranizarea romanului Circul nostru va prezinta:). Apoi va porni cu ele, promite, in turneu.
Cit or fi cei doi de scenaristi, publi-cul timisorean i-a adus la „chestiune” – literatura romana tinara. Si aici a fost si rindul lui Silviu Lupescu sa le spuna celor prezenti ca, pentru autori, trebuie sa facem invers fata de ce se intimpla in cinematografie. In vreme ce tinerii nostri regizori au nevoie de lobby in tara, Poliromul a inceput sa cheltuie bani pentru a-i promova pe scriitori in evenimente literare din strainatate. Cataloage, participari, lecturi publice – au adus deja peste 20 de contracte externe de editare. Altfel spus, Ego. Proza 2.0.
Iar eu… Am vazut pentru prima data Timisoara. In afara vizitei lui Basescu, care plana simbata in preajma finalei din Cupa Romaniei (ca „moasa” a cartilor lui Cristian Geambasu si Alin Buzarin m-am pomenit facindu-ma de cel mai mare ris nestiind ca simbata se joa-ca ceva pe Bega!), mi-a mers totul uns. Doamna & Matusa Babeti m-a plimbat citeva ceasuri prin centrul Timisoarei, aratindu-mi cite si cite minunatii invizibile pentru turistul grabit – de la fosta rezervatie de trandafiri la casele etniei rrome copiate dupa vilele de pe Coasta de Azur.
Am cumparat toate ziarele impreuna de la un tip caruia voia neaparat sa-i faca vinzare. Si care matusa m-a inteles ca trebuie sa iau chiar toate revistele „concurente”. Totusi, ne-a placut cel mai tare si mai tare sa primim proaspat-tiparitul „Orizont”, cu figurile noastre rasfirate pe prima pagina, acolo unde poftesc numai conferentiarii Microsoft!