Piata culturala americana e un sistem foarte competitiv, structural diferita de cea autohtona, context in care nu ma hazardez deloc spunand ca artistul a avut curaj si apetit pentru aventura. E, adica, un spirit liber in cel mai generos sens al cuvantului. Peste ocean s-a acomodat la sistem urmand cursurile de la Actors Studio Drama School (actorie si regie) si, ca independent, s-a implicat intr-o sumedenie de proiecte, inclusiv in cele ale Drama League of New York, La MaMa Theatre si La MaMa Umbria International. De ceva vreme, si-a consolidat statutul si lucreaza ca profesor titular la Pace University of New York, Departamentul de artele spectacolului, fiind si director de programe al masterului din aceeasi universitate, fara sa renunte la activitatea de creatie.
Nu-l mai vazusem de multi ani pe Cosmin, la un moment dat nici nu stiam ce mai face, dar l-am reintalnit pe neasteptate, in urma cu cateva sezoane, la Sibiu, la Festivalul International de Teatru, cand si-a amintit ca am fost primul critic de teatru care l-a remarcat intr-o cronica, iar randurile mele ii dadusera incredere in ceea ce face. Cronica aceea aparuse la putin timp de la iesirea din facultate, cand, in tandem cu alti doi colegi de grupa, Octavian Jighirgiu si Irina Scutaru, faceau tot soiul de nastrusnicii artistice care mi-au atras atentia. Lucrasera atunci Caii la fereastra de Matei Visniec, in limba franceza, la Centrul Cultural Francez Iasi (1996), apoi, in romana, pentru mai multe festivaluri din tara, si in engleza, pentru un turneu in SUA, in 1997.
La Sibiu a montat Rocky Horror Show, musicalul lui Richard O’Brien, mixand experientele sale formatoare, cea europeana si cea americana. Adorat de marele public mai ales in culturile anglofone, musicalul e o specie lipsita de traditie in Romania. Apropierea de acest tip de spectacol e, la noi, de data mai recenta si nu toate incercarile au fost reusite. In principal, din cauza insuficientei pregatiri muzicale a actorilor, obisnuiti si antrenati mai degraba sa lucreze in scena cu vorbele decat cu ?temele si notele muzicale. Gen solicitant pentru actori, dintr-un punct de vedere mai precis decat teatrul de text, pentru ca partitura impune un ritm ferm, musicalul are insa suficienti fani si in patria noastra. Nu ma numar neaparat printre ei, dar nu refuz aprioric o realizare de calitate.
Cu o apreciabila cariera internationala, inca de la premiera absoluta din anii ’70, Rocky Horror Show e o poveste, azi, naiva, despre un cuplu de tineri indragostiti – Brad si Janet – care, in drum spre casa, pe timp de furtuna, fac pana de cauciuc si, in cautarea unui ajutor, nimeresc intr-un loc bizar: castelul doctorului Frank-N-Furter, cercetator travestit originar din Galaxia Transilvania. Castelul scoate la iveala o multitudine de ciudatenii, cea mai cea fiind Rocky Horror, uimitoarea creatie de laborator a savantului. Amestecand elemente de istorie a science-fictionului, de roman si film horror, de parodie cinematografica, erotism si rock, showul lui Rocky ruleaza hit dupa hit, in total mai bine de-o duzina, multe dintre ele intrate in folclorul mondial. Toate, probe dificile pentru orice actor distribuit.
Cosmin Chivu a avut motive temeinice sa aleaga titlul. A fructificat mai noua lui experienta profesionala americana, aplicand-o intr-un proiect care conecteaza Universitatea „Lucian Blaga“, Departamentul sau de Litere si Teatru, Centrul de Cercetari Avansate din Domeniul Artelor Spectacolului (CAVAS) si Teatrul National „Radu Stanca“. Filosofia teatrala de la Sibiu, aplicata in procesul de formare a tinerilor si in distribuirea lor in activitatea de creatie, e arhitecturata pe acest demers de continua implicare a studentilor si, mai ales, a masteranzilor in procesul scenic. Le ofera oportunitatea sa construiasca spectacole, sa repete nu doar cu profesorii de la clase, ci in egala masura cu personalitati ale domeniului, in productii prezentate in fata publicului, a unui public obisnuit cu unul dintre cele mai importante festivaluri continentale. Colaborarea cu Cosmin Chivu in aceasta directie benefica se inscrie in pregatirea invataceilor (an III Licenta, I si II Master), alaturi de Ali Deac (actor TNRS), pentru un tip special de spectacol. Spatiul ales a fost Oldies Pub, din zona centrala, cu o estrada nu foarte spatioasa, care i-a obligat pe cei din echipa la un efort de maxima concentrare (scenografia Alin Gavrila, coregrafia Adriana Barza) si i-a adus foarte, foarte aproape de spectatori. Traducerea e a lui Peca Stefan, mai putin versurile cantecelor, pastrate in original (din motive de tempo, presupun), iar antrenamentul muzical al protagonistilor (vocal si instrumental) a fost responsabilitatea lui Constantin Iridon si a Melindei Samson.
Cosmin Chivu a gasit solutii valide estetic, respectand canonul de gen, pentru a evidentia povestea, a valorifica potentialul si pofta ludica a echipei, intr-un efort colectiv important. Interpretii se descurca bine, desi pe alocuri ai impresia de inghesuiala, canta aproape fara cusur, danseaza cu aplomb, fireste, unii mai implinit decat altii, cu momente mai bune si altele mai plate. Pentru ca e un spectacol de inceput de cariera, in care se simt, in principal, talentul si dedicarea, n-o sa fac nominalizari, mentionez ansamblul: Ali Deac, Denisa Lupu, Iustinian Turcu, Oana Marin, Marian Bureata, Denisa Pintiuta, Vlad Jinga, Gabriela Pirliteanu, Raj-Alexandru Udrea, Stefan Tunsoiu, Alin Turcu, Mihai Radulea, Vladimir Petre. Pentru ca, vorba cantecului, „Don’t dream it, be it!“.
FOTO: Dragos Dumitru