Scumpe domnule Miller, va scriu pentru a va da o veste neplacuta: v-ati inselat. Am citit astazi Lumea sexului si am luat nota de câteva idei spectaculoase, aflate in afara timpului la care ati scris cartea (1940).
Doi dintre artistii mei preferati din secolul XX – George Orwell si Bob Dylan – v-au considerat cel mai bun scriitor de limba engleza al timpului, si nu am de gând sa le fiu in contra. Dar nici nu o sa va menajez: v-ati inselat, deci.
Ati fost in avangarda unei emancipari sexuale. Nimic de mirare: orice eliberare a omului se cuvenea incurajata. Erati prea inteligent, daca nu prea sincer, pentru a nu intelege. E o imagine tocita, dar se justifica: ruperea lanturilor puritanismului s-a intâmplat printr-o revolutie, ceea ce spune, din nou, destul de mult despre natura umana.
Preocuparile dumneavoastra din Lumea sexului sunt cât se poate de grave. Omul a continuat sa decada inspre masina – ne aflam in mileniul al III-lea si el este tot o rotita intr-un angrenaj care il slujeste pe Zeul-Ban.
Aflati, domnule Miller, ca sexul a fost dezvrajit. Lumea nu mai cunoaste magia, a mers exact in directia in care nu i-ati fi dorit sa mearga.
V-ati inselat. Ati vestit un om nou, pentru care inventiile timpului din urma nu vor insemna nimic. Un om cu adevarat exceptional care se va bucura de viata, fara sa se inrobeasca la curtea progresului, dovedind astfel ca totul poate fi trait „fara corvezi si degradare, fara a recurge la tortura, persecutie, arme letale si asa mai departe“. Va anunt ca un asemenea om a incercat sa se nasca, dar a fost de indata avortat de societate, care se complace in starea aceea pe care ati identificat-o corect: de totala nefericire si neajutorare.
Omul s-a desacralizat, nici vorba de lumea spre care tânjeati, nici vorba de lumea in care „omul si fiara aleg sa traiasca in pace si armonie, o lume transformata prin magia iubirii, o lume eliberata de moarte“. Deceniile recente au drapat omul intr-o sexualitate comerciala, care nu mai are nimic religios. E pura pornografie si atât.
Imi pare foarte rau sa va spun ca Lumea sexului suna astazi ca un clopot vechi, cu limba roasa de timp, un clopot neputincios, care nu mai poate da o trezire. Dar!
Domnule Miller, va ramâne poezia. Nu stiu daca ati cautat-o, dar stiu ca ati gasit-o. Iar poezia, la fel ca dragostea, poate totul.
Poezia, asadar: „Miscându-ma de la o casa la alta, de la fereastra la fereastra, speranta mea nedeslusita este sa dau cu ochii de vreo femeie spunându-si singura noapte buna intr-o oglinda ciobita. Daca macar as surprinde acea ultima privire inainte de-a stinge lumina!“.
In loc de orice alta incheiere, trag, desigur, nadejde ca acolo unde sunteti acum v-ati implinit aceasta mare speranta. Iar acum, dati-mi voie sa o iau si eu in jos spre cheiul pe care „un batrân marinar ticnit, cu barba alba, statea cu picioarele in apa. Privirile lui, atinite asupra departatului Argos, pareau ca spera sa zareasca lâna de aur“.
Poezia, asadar. Poezia, domnule Miller…