— Gheorghe Ionescu, doamna!
— Eu va stiu mai mult de Gogu.
— De unde ma stiti?
— Eh, tocmai despre asta vroiam sa va vorbesc. Spirescu ma numesc. {titi, am cumparat un aparat din ala auditiv, de la televizor, dar nu prea functioneaza asa cum au zis ei.
— Daca doriti sa depuneti reclamatie, trebuie sa mergeti la colegi, aici este biroul rutier.
— Nu, nu vreau sa depun reclamatie, aparatul asta mi-a facut viata mai frumoasa. Eu nu am pe nimeni si ma plictiseam ingrozitor. Noroc de dumneavoastra si de colegul Nelu.
— De unde il stiti pe Nelu?
— Din aparat. Ati fost ieri dimineata cu masina si ati stat cu radarul pe strada Nicolina.
— Am fost, da.
— La inceput am crezut ca aud voci de nicaieri, dar, cand m-am uitat pe geam, mi-am dat seama ca auzeam ceea ce discutati voi doi prin statie. Dumneavoastra erati in strada si domnul Nelu va spunea pe cine sa opriti.
— Cred ca e o confuzie, doamna, vi s-a parut.
— Confuzie pe dracu’. I-ati spus colegului ca uite ce cur are asta, mama ce as lega-o cu catusele de calorifer. Domnul Nelu a zis ca nu mai face din astea, ca sotia dumnealui este deja foarte suparata pe el si ca i-a luat un buchet mare de flori, ca sa il ierte. Am notat tot in caietul meu de amintiri.
— Ati… notat?
— Da, imi scriu memoriile, un fel de carte. Bine ati facut ca l-ati oprit pe ala cu bemveu, sunt unii care conduc ca nebunii. Ah, si domnul Nelu, cum a zis-o: fara trei sute nu scapa! Chiar avea trei sute de kilometri la ora?
— Aaa… da, avea.
— si Mercedesul ala cu numere de Cluj avea doua sute?
— Doamna, se circula cu viteza, ati vazut si dumneavoastra.
— Aha. Dar ce inseamna „haideti sa ne intelegem cumva“?
— Inseamna ca… oprisem pe cineva care nu vorbea limba romana si nu intelegeam ce spune. Doamna Spirescu, cred ca ar fi mai bine sa imi dati mie caietul ala. Ca nu cumva sa il pierdeti.
{i ca sa vedeti ca sunt atent cu dumneavoastra, va cumpar eu un aparat mai performant, ca sa nu mai fiti deranjata de voci.
— Doamne fereste! Eu practic pentru caietul asta traiesc. Deja am vorbit cu un domn de la Editura Polirom, mi-a zis ca ma poate ajuta sa scot cartea, sa fiu un fel de Agatha Christie a Romaniei. Subiectele astea politiste se vand ca painea calda. Tocmai de asta am si venit la dumneavoastra, urmeaza sa scriu finalul, dar imi lipseste informatia cruciala si nu as vrea sa pun de la mine, as dori sa fie totalmente inspirata din cazul real. Va rog din suflet, spuneti-mi, l-a iertat sotia pe domnul Nelu?