Cine vrea sa cunoasca mai in amanunt istoria, exigentele majore puse in fata concurentilor si cateva din celebritatile pe care le-a dat Concursul „Reine Elisabeth“, are la dispozitie astazi un remarcabil film documentar, Le Concours d’une Reine 1951-2001. Se adauga mai multe seturi de discuri exceptionale, as spune de inregistrari istorice, aparute la aniversarea de 50 de ani a concursului – 1951-2001 Moments choisis si pe 12 CD-uri 50 Years of Emotion –, iar doua la celebrarea a 75 de ani: 75 Yeays Ysaÿe & Queen Elisabeth Violon Competition, patru CD-uri, alte cinci fiind dedicate unei compilatii a pianistilor laureati.
Concursul, desfasurat in primele sale doua editii, in 1937 si 1938, impunea scoala sovietica, David Oistrach, Emil Gilels, Jacob Flier, si anunta, intre altele, ascensiunea a doi tineri de viitor in persoana lui… Arturo Benedetti Michelangeli si a pianistei Monique de La Bruchollerie. Dupa razboi, concursul avea sa fie relansat, potrivit unei decizii luate in 1950, cu numele reginei Elisabeth si avandu-l ca presedinte pe contele Paul de Lanoit. Prima editie, pentru violonisti, avea loc in 1951, urmata un an mai tarziu de cea pentru pianisti. Intre 1953 si 2012 avea sa se adauge si un concurs de compozitie, din 1988 si unul de canto, iar anul acesta, intre 8 mai si 3 iunie, s-a desfasurat prima editie consacrata violoncelistilor. Concursul se desfasoara anual, intr-un ciclu ce repeta la patru ani fiecare categorie. Patronat pana in 1965 de regina Elisabeta, sprijinita de contele Paul de Lanoit, primul presedinte al competitiei, concursul avea sa mearga mai departe, pana in 2014 sub patronajul reginei Fabiola, ce l-a avut alaturi pe contele Jean-Pierre de Lanoit, iar ulterior al reginei Mathilde impreuna cu baronul Jan Huyghebaert.
Ceea face unic in prezent Concursul „Reine Elisabeth“ este o independenta financiara capatata in ultimele decenii prin intermediul sponsoratului si al transmisiunilor media. Exemplara si fara comparatie este si calitatea site-ului competitiei, cu formidabilele sale arhive, incepand de la baza de date despre concurenti, trecand prin cea de fotografii si pana la arhivele unice audio si video, in care pot fi ascultate prestatiile unor tineri laureati deveniti ulterior interpreti de celebritate internationala, ca Leonid Kogan, Leon Fleischer, Vladimir Ashkenazy, Jaime Laredo, Malcom Frager, Elisabeth Leonskaya, Mitsuko Ushida, Miriam Fried, Gidon Kremer, Vadim Repin, pentru a da numai cateva exemple.
Am constatat ca putini stiu, chiar printre violonistii romani, ca in arhivele Concursului de la Bruxelles poate fi ascultata prestatia exceptionala din finala editiei 1980 a Mihaelei Martin, interpretand dificilul Concert nr. 1, op. 37, semnat de Frederick van Rossum si, acompaniata de pianista Steluta Radu, Sonata Nr. 3 in Mi bemol major de Beethoven.
Intre laureatii romani se mai inscriu soprana Ana Camelia Stefanescu, la Concursul vocal din 1996, si tenorul Marius Brenciu, la cel din 2000, ambii figurand cu piese din prestatiile lor in finale pe setul aniversar de discuri 50 de ani de emotie. In paranteza fie spus, criticii romani vorbesc de un premiu I la Concursul „Reine Elisabeth“ ce ar fi fost primit de regretatul bariton Dan Iordachescu la o editie din 1965. Trebuie sa fie o confuzie de competitii, prima editie a concursului de canto „Reine Elisabeth“ datand din 1988.
Intre elementele care contribuie la excelenta Concursului „Reine Elisabeth“ as adauga, in final, si promptitudinea organizatorilor in a distribui, practic imediat dupa incheierea ostilitatilor, a discurilor editiei (si toate discurile amintite se pot cumpara de la shopul online aflat pe site-ul Concursului: www.cmireb.be).
La ora la care scriu acest articol am in fata, deja, setul cu cele patru CD-uri ce reuneste extrasele cele mai semnificative din concertele si sesiunile de muzica de camera ale celor 12 laureati ai primei editii de violoncel, incheiata pe 3 iunie. Setul se intituleaza Queen Elisabeth Competition Cello 2017 (QEC2017) si ii are ca protagonisti pe Victor Julien-Laferrière (premiul I), Yuza Okamoto (premiul 2) si restul exceptionalilor tineri laureati si alte cateva nume ce i-au impresionat pe cei 16 membri ilustri ai juriului si publicul din sala: Santiago Cañón-Valencia, Brannon Cho, Aurelién Pascal, Ivan Karizna, Maciej Kulakowski, Bruno Philippe, Seungmin Kang, Shizuka Mitsui, Astrig Siranossian, Julia Hagen, Sihao He, Cristine JeonHyoung Lee, Yan Levionnois. Este, fara indoiala, un disc de colectie, data fiind calitatea absolut remarcabila a interpretarilor.
As mai adauga ca sper din inima ca si Ioana Cristina Goicea sa participe si sa se afirme definitiv la urmatoarea editie a Concursului „Reine Elisabeth“, acum ca a castigat o doza suplimentara de incredere si autoritate in Noua Zeelanda, unde a obtinut premiul I la Concursul „Michael Hill“. Poate ma insel, dar nu am vazut in presa romaneasca vreo reactie prompta a criticilor muzicali, desi Cristina, care a putut fi urmarita gratie transmisiilor online de-a lungul intregii competitii, merita felicitata cu caldura.
In lipsa acestor reactii, le rezum pe cele facute la cald de Peter Hoar, unul dintre muzicologii neo-zeelandezi, care declara ca violonista romana „a impresionat la maximum, cu tonul ei frumos, cu aparitia energica si increderea mare si totala a prezentei ei scenice, prin felul in care si-a administrat cu aplomb prestatia“. „Dupa ce am ascultat cum a cantat cadenta (Concertului pentru vioara si orchestra de Ceaikovski) mi-am spus: Da, intr-adevar, este valoroasa!“