Taylor-Johnson a povestit cum s-a luptat cu scriitoarea „pentru fiecare centimetru“ de film, E.L. James tinand mortis sa isi impuna viziunea de scriitor asupra peliculei. Rezultatul? Filmul a fost un succes de public, dar a fost desfiintat de critici. Iar regizoarea s-a vazut concediata de producatori cand a venit vorba despre realizarea unei continuari.
Pornind de la aceasta batalie intre un regizor si un scriitor a carui carte este adaptata la Hollywood, „The Guardian“ scrie ca, in majoritatea cazurilor, nici un autor nu are sanse sa isi impuna viziunea asupra producatorilor. Cu exceptia lui J.K. Rowling, bineinteles, influenta mama a lui Harry Potter.
„Lista autorilor raniti in camera de montaj“, scrie „The Guardian“, „este lunga: atat Anthony Burgess, cat si Stephen King au urat felul in care Stanley Kubrick le-a adaptat cartile, Portocala mecanica, respectiv The Shinning; autorul de romane grafice Alan Moore este faimos ca detesta toate adaptarile operei sale atat de mult incat a refuzat sa primeasca bani pentru filmele Watchmen si V de la Vendetta“.
La fel, Roal Dahl a avut cateva cuvinte muscatoare despre regizorul Mel Stuart, care realizase o adaptare dupa Willy Wonka. Truman Capote s-a dezis de Mic dejun la Tiffany’s, suparat ca a cerut-o pe Marilyn Monroe in rolul principal si a primit-o pe Audrey Hepburn. Iar Bret Easton Ellis a condamnat adaptarea lui American Psycho in termeni demni de personajul sau, Patrick Bateman.
„In inima rece si moarta a Hollywoodului“, scrie „The Guardian“, „incasarile sunt singurul lucru care conteaza. Studiourile vor face orice vor cu o carte, cata vreme le aduce bani“. Tolkien, care a regretat totdeauna ca a vandut drepturile de adaptare ale cartilor sale, scria agentului ca trebuie sa obtina „fie niste termeni financiari extrem de profitabili, fie dreptul autorului de veto absolut asupra unor alterari sau denaturari ale cartii“.
John le Carré, constient de aceste lucruri, prefera realizatorii englezi celor din Los Angeles. „Niciodata n-a fost un timp mai pacatos pentru scriitorii care au de-a face cu industria filmului, fiindca aceasta e plina de jigodii care n-au ce sa caute acolo“, declara le Carré in 2005.
Dar, spune „The Guardian“, uneori „un scriitor chiar are nevoie de viziunea unui regizor“. Ziarul da exemplu pariul pus de Howard Hawks cu Ernest Hemingway ca va putea transforma „cea mai proasta carte a lui“, To Have and Have Not, dintr-o „gramada de gunoi“ intr-un film mare. A reusit sa realizeze unul dintre cele mai apreciate filme din era de aur a Hollywoodului.
In concluzie, scrie „The Guardian“, scriitorii ar trebui sa urmeze sfatul editorului lui George R.R. Martin, Jane Johnson: „Lasa regizorul sa isi faca treaba si baga-ti banii in banca“.