Milena: "Ma uit la pat. E larg de doua persoane. E un studio. E gol. Peste asternut e aruncata cuvertura. Inseamna ca e dimineata tirziu." Sub pat e Tuki, pisica din catifea. Azi e zi de spalat rufe.
„Mamica pregateste masina de spalat si nu uita sa-mi puna un lighenus pe scaunel. Imi da vreo doua batiste. Sint rufe pe care le spal eu singura. Imi pune apa si «Alba», si apa incepe sa miroasa frumos si se face albastra. Eu frec batistele de mi se inrosesc pumnii. Frec si sosetele papusii. La virfuri si la calciie, pentru ca acolo se murdaresc mai tare.” Mincare insa nu stiu sa fac. Scot simburii visinelor de dulceata si-mi patez invariabil rochitele. Framint aluatul pentru fursecuri, dar prajiturile mele ies diforme, stranii.
Azi e zi de chenzina. „Chenzina cea mare, asa cum spun ei ca se numesc banii pe care mamica ii scoate din geanta, iar taticu din portmoneu. Amindoi ii asaza pe masa. Ii numara. Eu ma uit la hirtiile acelea albastre, care sint bani. Uneori sint curate, lucesc, alteori sint murdare, zdrentuite. – Scapam repede de ei, zice mamica. Incep sa numere amindoi, apoi fiecare scrie pe o hirtie: sindicat… ziare… cotizatie… lumina… chirie… telefon… Parca joaca un joc de cuvinte neintelese.” Iar CE-A-RE-ul e cel mai ciudat dintre ele.
Crina
Astazi e zi de mers in Centru. „Ce forfota e aici! Si cite magazine! Sint si chioscuri unde se vinde Ci-Co. Dar eu n-am voie sa cer nimic. Mamica spune ca nu-i frumos ca un copil sa ceara tot ce vede. Nu ma pot stapini cind vad atitea sticle cu suc de acela verzui, care-mi place grozav, insirate pe o masa, inaintea Alimentarei.” Poate primesc totusi dropsuri mentolate. Sau pudrate cu cacao. Sau bomboane roz, sidefii, pictate cu dungi subtiri si umplute cu gem.
Azi e zi de gradinita. Voi deveni soim. „– Sa va spun cum trebuie sa fie un soim al patriei, incepe tovarasa educatoare, dupa ce ne cere sa facem liniste. In primul rind sa iubeasca munca, invatatura si sa respecte pe educatori. (… ) Un soim al patriei trebuie sa fie harnic, sa ajute parintii la treburile casei, sa-i iubeasca, sa-i asculte, sa faca in fiecare zi o fapta buna. Ati inteles? – Daaa… – Soimii patriei sint fiii credinciosi ai poporului si ai partidului.” Am emotii. M-au tuns scurt si m-au imbracat cu uniforma. Camasa portocalie, sortulet bleumarin. Cravata rosie ne-o da tovarasa. Chenzina, detergent, Ci-Co, Ceare. Sint om mare?
Mladite inmugurite/ Din trunchiul stramosesc,/ Sintem copiii tarii/ Pe plaiul romanesc./ Soimii patriei,/ Soimii patriei,/ Spre lumina vor zbura. Firele de rugina se imprastie difuz de pe fundul cazii, ca amintirea unei zapezi. O minuta de copil a tulburat apa.
Ioana Postelnicu, Ce ne povestesc Milena si Crina, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1982. Ilustratii de Ecaterina Draganovici