Dan Chișu e cel mai prolific cineast independent din România. Tenacitatea l-a adus până la al șaptelea lungmetraj și l-a ajutat să învețe meserie treptat. Cel mai reușit film al său de până acum nu e cel mai recent, Aniversarea (pe ecrane din 10 noiembrie), ci precedentul București Non-Stop, în care manevra cu ușurință mai multe subploturi, iar interpretările erau convingătoare.
Lipsit de capacitatea de a inova, cineastul împrumută în general din tematica & stilistica filmelor colegilor mai titrați. Întâmplarea sau ghinionul sau inspirația sau nu știu cum să-i spun a făcut ca Aniversarea să semene uluitor de bine cu Sierenavada lui Cristi Puiu. Amândouă au fost filmate aproximativ în același timp, în 2015. Când asemănările sar în ochi, aproape că nu contează dacă Aniversarea a fost făcut cu un ochi la scenariul lui Puiu sau e totul o pură și mare coincidență, iar comparația devine inevitabilă și nu în favoarea lui Chișu.
Eroul filmului, interpretat de Mircea Albulescu (la ultimul său rol), nu e încă decedat, dar e foarte în vârstă și rudele se strâng la aniversarea de 94 de ani nu atât pentru a-l sărbători, cât pentru a-l convinge să se spovedească. O parte dintre ele cred (nu e clar de ce) că spovedania ar putea spăla păcatele acestui fost șef al Securității, care e oricum ateu. Spovedania îi dă regizorului ocazia (sau ăsta a fost planul) unui subtext filosofic despre religie, dar materia filosofico-metafizică e la fel de puțină ca miza dramaturgică a spovedaniei. Dorind să creioneze toate personajele cu problemele lor (și astfel să recreeze compozita societate de azi), scenariul preia și dă pe rând deoparte numeroasele personaje, astfel încât ideea spovedaniei, atunci când survine, nu pare foarte importantă și, oricum, disputa dintre cei doi preoți și psiholog (toți chemați pe ascuns de rude diferite) pare lipsită de miză.
Fără replici pentru că deja era foarte bolnav, Mircea Albulescu joacă un personaj aproape absent din propria viață, iar aparatul de filmat al lui Liviu Pojoni Jr. nu-l caută și nu-l scoate în evidență. I se pare mai interesant să-i urmărească în același apartament (unul mai mare, de bloc vechi, nu ca la Puiu) pe soția, copiii, nepoții și prietenii mărunțindu-și propriile drame.
Chișu s-a arătat în filmele precedente atras de ideea unor povești complexe, cu mai multe personaje, chiar dacă asta cere multă dexteritate. Aici și-a pus ștacheta prea sus. Sunt prea multe personaje care trebuie legate în serie și în paralel, astfel încât ghirlanda subploturilor să radieze în jurul spovedaniei. Scenariul scris de Dan Chișu adună și locuri comune, iar numeroșii actori duc filmul cât de departe pot, dar, din păcate, după cel mult jumătate de oră lipsa de ritm și lipsa de viziune regizorală îl fac să tragă la mal.
Interpretările sunt în regulă, mai puțin Adrian Păduraru în postura unui onctuos și clișeistic securist și Rodica Lazăr (stridentă ca fostă soție a unuia dintre nepoți). Pe de altă parte, unii actori joacă la fel ca în alte filme. Personajul lui Mircea Andreescu pare o prelungire firească a lui nea Pișcoci din A fost sau n-a fost?, de Corneliu Porumboiu, deși acum e un fost securist bigot, în vreme ce Răzvan Vasilescu, în rolul unui șef de comisie SRI din Senat, are agresivitatea lui Florian din Niki Ardelean, colonel în rezervă, de Lucian Pintilie. Răzvan Vasilescu e deja typcasted pe astfel de roluri, ar trebui să i se ofere și altceva.
Prin țesătura scenariului care se străduiește să susțină o poveste complexă, funcționabilă și în cheie realistă, dar care să furnizeze și un substrat filosofic, se simte (poate că mă înșel) lipsa de aderență dintre proiect și autor. Aniversarea nu pare a fi un proiect de suflet (deși poate că e) sau unul stârnit de o preocupare intensă și profundă pentru psihologia poporului român. Cred că mai degrabă autorul a fost atras de provocarea unui proiect dificil și de dorința de a (își) demonstra că poate face lucruri tot mai grele. E lăudabil, dar nu de ajuns.
Aniversarea – de Dan Chișu, cu: Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Emilia Dobrin, Emanuel Pârvu, Răzvan Vasilescu, Lucian Ifrim, Mădălina Constantin, Dana Voicu, Dan Hurduc, Mircea Andreescu, Coca Bloos, Marian Râlea, Mihai Constantin, Constantin Cojocaru, Papil Panduru, Frédéric Fisbah