S-ar zice că angajații lui Zuckerberg au o mare problemă cu arta: o reproducere a unui tablou (celebru) al lui Eugène Delacroix, Libertatea conducând poporul, care prezintă o tânără cu sânii goi fluturând steagul Franței, a fost cenzurată de gigantul social media.
Pentru scurtă vreme, însă. Realizând că au comis (încă o) gafă uriașă, reprezentanții Facebook au dat aproape imediat un comunicat în care își toarnă cenușă în cap și afirmă că opera lui Delacroix „își are locul ei pe Facebook și respectă regulile noastre“.
Gafa însă nu face decât să sublinieze tendința supărătoare a celor de la Facebook de a cenzura pur și simplu, pe loc și fără a judeca, orice pare, oricât de vag, a încălca regulile rețelei.
De data aceasta, cel care a postat imaginea a fost Jocelyn Fiorina, un regizor care voia să își promoveze piesa de teatru Coups de feu rue Saint-Roch, pusă în scenă în prezent la Paris. La nici un sfert de oră după ce a debutat campania publicitară plătită, reclama a fost îndepărtată, iar regizorul a fost înștiințat că Facebook nu poate difuza o imagine ce conține nuditate.
Iar asta a fost a treia oară când Facebook a cenzurat afișul piesei. Încă de acum un an, de la prima cenzură, Jocelyn Fiorina a contactat echipa de moderatori Facebook care l-au înștiințat sec: „Nu autorizăm publicitate care conține nuditate, chiar dacă aceasta nu este de ordin sexual. Este inclusă și nuditatea cu scop artistic sau educativ. Aceste tipuri de publicitate sunt de natură sensibilă și, prin urmare, nu sunt autorizate“. Cenzorii Facebook au rămas la fel de inflexibili și după ce regizorul i-a înștiințat că celebrul tablou o reprezintă pe Marianne, însăși simbolul republicii franceze.
Un an și câtva scandaluri mai târziu, Facebook au cedat. Motive pentru această îndulcire a poziției ar putea fi și procesul intentat Facebook în Franța pentru un act similar de cenzură și faptul că unii avocați au început să se intereseze de afacerea tabloului de Delacroix.
Recent, un tribunal francez a admis faptul că domnii de la Facebook au „comis o greșeală“ când au suspendat contul unui profesor francez după ce acesta a postat o reprezentare a tabloului Originea lumii. Dar, dacă se poate spune că tabloul lui Gustave Courbet este nițel cam explicit, Facebook a dovedit că detestă în egală măsură și un Nud așezat al lui Modigliani, ba chiar și antica Venus din Willendorf, cea mai cunoscută reprezentare a fertilității, care, în opinia Facebook, este „periculos de pornografică“. „Explicită sexual“ a fost considerată și statuia lui Neptun din Piazza del Nettuno din Bologna. Chiar și statuia Micii sirene din Copenhaga „este prea dezgolită“.
Ceea ce nu face decât să arate că Facebook are la fel de multă legătură cu arta și cultura cât are Mark Zuckerberg cu protejarea datelor personale ale utilizatorilor. Dar, în vreme ce Zuckerberg și rețeaua lui au mari dureri de cap cu scandalul Cambridge Analytica, Facebook a fost acuzat deseori că este „inconstant“ în cenzura sa.
Facebook interzice nuditatea pe site, dar algoritmii lui, buni când vine vorba să identifice nuditatea, nu sunt la fel de pricepuți când analizează imaginile violente și postările care îndeamnă la ură. „Deutsche Welle“ amintește că în Germania, de luni de zile, se desfășoară o adevărată campanie contra acestor scăpări sub hashtag-ul #nippelstatthetze.
Mai gravă decât escamotarea imaginilor culturale cu iz erotic este un alt tip de cenzură pe care Facebook și alte rețele sociale îl practică, voluntar sau nu.
Chiar și în România, în ultima vreme, multe personalități critice față de actuala putere s-au plâns de suspendarea conturilor lor în urma unor plângeri insuficient verificate de către gestionarii rețelei.
Ceea ce în România pare a fi doar o neînțelegeri sau un protocol insuficient gândit, în Statele Unite astfel de reacții ale rețelelor sociale sunt denunțate de către „victime“ drept acțiuni deliberate.
La începutul lunii martie, National Religious Broadcasters (NBR), o asociație evanghelică a mass-mediei creștine, a acuzat Facebook, Twitter și Google de „cenzură în stil Silicon Valley“, expli- când, cu exemple, că aceste rețele restricționează efectiv conținutul materialelor ce prezintă puncte de vedere creștine și/ sau conservatoare. Printre cele mai sensibile puncte de vedere care ar deranja mogulii social media ar fi cele referitoare la opoziția față de căsătoria între persoane de același sex și imigrația ilegală.
„Cerem celor din Sillicon Valley să respecte primul amendament al constituției SUA“, somează liderii conservatori americani, care susțin că, dacă această tendință va continua, în SUA nu se va mai putea vorbi despre „free speech“.
Unul dintre cele mai flagrante cazuri de cenzură pare a fi cel al Prager University, fundație educațională conservatoare înființată de un popular profesor și realizator de talk-show radio, Dennis Prager. Fundața Prager produce un mare număr de filmulețe educaționale pe diverse teme, prezentate de diverse personalități, care sunt postate atât pe site-ul lor, cât și pe YouTube.
Recent, Prager University a dat în judecată YouTube pentru „cenzură deliberată din punct de vedere ideologic“ după ce accesul la mai multe dintre aceste videoclipuri a fost restricționat. Cei de la Prager sunt convinși că filmulețele lor, care prezintă punctul de vedere conservator asupra unor probleme abordate și de mass-media liberală, îi deranjează pe cei de la YouTube, cu alte păreri politice. Unul dintre filmele care a fost șters de YouTube este, de exemplu, un clip numit „De ce comunismul nu este la fel de dușmănit ca nazismul“.
Alte subiecte care deranjează: „Cum extremiștii devin islamici“, „Cum a fost câștigat și pierdut războiul din Irak“, „De ce feministele nu se luptă și pentru drepturile musulmanelor“, „De ce Sudul democrat a devenit republican“ sau „Este fascismul de stânga sau de dreapta“.
Evident, YouTube și Google resping aceste acuzații. În general, marile firme din Sillicon Valley pretind că pun la dispoziția utilizatorilor simple platforme de socializare. Criticii lor, în replică, afirmă că acestea s-au substituit în asemenea măsură instituțiilor media, încât trebuie să își asume aceleași responsabilități.
„Cenzura s-a schimbat complet și dramatic în zilele noastre din cauza internetului și, mai ales, din cauza acestor uriași ai tehnologiei care sunt, practic, monopoluri și care îți pot termina pur și simplu existența online“, este de părere Robert Epstein, psiholog și cercetător la American Institute for Behavioural Research & Technology. „Am dat o putere imensă unui grup care nu răspunde în fața marelui public. Nu vorbim aici despre o agenție guvernamentală care este obligată la transparență, vorbim despre o companie privată care face totul în secret.“
„Cred că pericolul este uriaș“, este de părere și Mathew Ingram, redactor la revista „Columbia Journalism Review“. „Dacă te interesează libertatea informației, dacă vrei ca oamenii să citească și păreri contrarii, atunci ai de ce să fii îngrijorat de faptul că trei corporații gigantice decid ce informații ai voie să vezi și ce informații îți sunt restricționate.“