La Bruxelles, cel putin, dar si prin alte parti, papagalii cu pricina s-au inmultit vertiginos si, o vreme, au inminunat ochii vizitatorilor care zareau fosnind prin aer si prin arbori astfel de pasari exotice, verzi si galbene, de obicei.
Doar locuitorii de facto ai orasului nu erau neaparat impresionati ori foarte mindri. Pentru turisti insa, era extravagant sa zaresti zburind prin aerul piatetelor bruxelleze papagali, care, in plus, parca nici nu aveau glas (desi aveau de fapt).
Apoi s-a intimplat catastrofa: papagalii cu pricina, din Bruxelles, cel putin, au inceput sa alunge celelalte pasari salasluitoare prin arborii din oras: porumbei si vrabii, in speta. Iar cind pasarile bastinase nu s-au lasat alungate, papagalii au inceput sa le ucida. Apoi au exterminat cam tot ce se putea extermina si au ajuns sa domine orasul Bruxelles. Au devenit, cum s-ar spune, papagali totalitari. Astazi nimeni nu mai e foarte voios si nu mai reactioneaza exotic la faptul ca anumite orase sint dominate de papagali. Pentru ca papagalii cu pricina nu mai sint deloc, dar deloc, pasari exotice, de casa, ci, salbaticindu-se si adaptindu-se la conditiile urbane, au devenit alteri periculosi. In plus, lucru foarte curios, si-au aclimatizat culoarea penajului, pentru a fi greu de detectat in arbori: au optat cu totii pentru culoarea verde!
La Pavia, i-am zarit eu insami in februarie 2007, mirata foarte de faptul ca migrau tihnit din palatul medieval al orasului in arborii de linga sosea. Deocamdata papagalii cu pricina erau pasnici si doar exotici, cu totii verzi si aici. Dar ce avea sa urmeze nimeni nu stia. Ce-i drept, se ascundeau bine de tot in frunzisul arborilor de linga palat, afundindu-se printre crengi, astfel incit nu prea puteau fi detectati decit de ochii initiatilor in fenomenul papagalicesc. Apoi, desi nu erau intru totul silentiosi si scoteau sunete, acestea nu erau violente, ca si cum papagalii ar fi pregatit in taina o mica lovitura de stat, un puci etc. Prevenita asupra semenilor pasaricesti dictatoriali si calai din Bruxelles, m-am intrebat citi ani vor trebui ca si la Pavia sa se declanseze catastrofa, iar papagalii sa inceapa sa ucida celelalte pasari, pentru a-si insemna teritoriul. Ca si cum papagalii acestia ar fi devenit, printr-un antrenament tortionar de zece ani (atit durase la Bruxelles), pasari pradatoare destul de feroce… Era cit se poate de ciudat.