N-am nici un fel de compasiune fata de ei. Daca-l pot compatimi – eventual, intelege – pe un om care sufera de o boala fizica incurabila, pe unul care este constrins de imprejurari exterioare (gen traiul intr-un lagar de concentrare), repet, nu pot avea decit sila pentru lungul sir al „artistilor” caresi-au luat viata din ratiuni „filosofice”.
Recunosc, la nivel estetic, imi vin acum citeva sinucideri simpatice – cum ar fi cazul personajului lui Milan Kundera care se spinzura de grinda, in mijlocul casei, tinind in mina un bilet pe care scrie „Mama, vezi ca te-a cautat vecina” sau al lordului englez care isi explica sinuciderea printr-un scurt sicuprinzator biletel: „Prea multi nasturi de incheiat si de descheiat”. Insa la nivelul vietii obisnuite, e stupid ca un om cit de cit liber sa nu-si gaseasca un bun motiv, simplu, de a trai. Vorba batrinului dintr-un film al regizorului iranian Abbas Kiarostami, n-as putea sa ma sinucid fie si numai la gindul ca n-as mai simti niciodata gustul cireselor.
Pe de alta parte, am realizat ca daca iau si judec cazuri separate, tot ce spun eu e parerea „din carti” a unui vietas convins. In realitate, in spatele sinuciderii pot fi o reactie de moment – nu o intreaga filosofie –, o poveste lunga care culmineaza cu un gest irevocabil. Imi amintesc de Sosoi, un vecin de-al meu cu care jucam sah in copilarie. Trecuse si suferise multe (inclusiv citiva ani grei de puscarie). Dupa Revolutie, cind s-au impartit paminturile, s-a certat cu sora-sa de la o bucata de vie. De ciuda ca n-a primit-o el, s-a spinzurat de un nuc din mijlocul viei. Nici n-a avut destul loc pentru a se spinzura gospodareste. L-au gasit mort, intr-o pozitie chinuita, atingind pamintul cu picioarele. Ce argument l-ar fi convins sa nu o faca?
Am folosit timpul trecut la inceputul articolului atunci cind vorbeam de sila mea fata de sinucigasi, pentru ca vreau sa-mi fac aici o mea culpa. Mi-am dat seama ca sint situatii in care nu mai tine nici o teorie, in care ti-e greu sa judeci, sa aduci argumente frumoase. Am ramas total dezarmat cind am citit saptamina asta despre unul dintre numeroasele cazuri de sinucidere din rindul copiilor care au parintii plecati la munca in strainatate.