Oricât de îngălat, plin de ifose și autosuficient-caragialesc ni s-ar înfățișa cu prilejul execuțiilor publice de procurori-șefi Tudorel Toader, poreclit și Slugărel, el nu este decât vârful aisbergului.
Vârful unei operațiuni de amploare începute cu aproape doi ani în urmă de PSD și ALDE și ale cărei rezultate încep să se ițească de după vorba moldovenească, cu accente semidocte, a încă ministrului Justiției „tehnocrat“ (ce bine că mai dă și Iașul valori nației, la întrecere cu pepinierele de cadre din secretariatele școlare de la Videle!).
PSD, alături de aliatul său anti-Justiție Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu, a dovedit că are și idei și timp să le pună în practică. Cu excepția câtorva mici înfrângeri de etapă (întoarcerea din drum a Ordonanței 13), războiul de uzură dus pentru castrarea Justiției independente de actuala coaliție de guvernare merge uns. A mizat corect: nimeni din „cealaltă tabără“ nu poate rezista la infinit, nu se poate preocupa 24 de ore de acțiunile și la vedere, și mai cu perdea guvernamentale și parlamentare. Aceasta cu atât mai mult cu cât, de exemplu, mediul privat este permanent pus în gardă și la încercare de noi și noi prefaceri ale Codului Fiscal. De-alde Eugen Orlando Teodorovici sau Ionuț Mișa sunt permanent la treabă pentru a da noi teme pentru acasă antreprenorilor și angajaților acestora. Nici sectorul ONG nu scapă, aflat sub tirul legiferărilor dubioase, permanent sub spectrul reducerii la tăcere sau a scoaterii din legalitate, pe model ungar.
Așadar, poporului îi lipsește ceva ce PSD și ALDE par să dețină din belșug: timp. Guvernarea până în 2020 nu le va putea fi clătinată în lipsa cristalizării unei noi majorități parlamentare. Atunci când prințipurile lipsesc în „politica mare“, restul se rezolvă cu sesiunile de shopping (vorba lui CTP) efectuate cu regularitate de către Dragnea Liviu Nicolae, inculpat de rang înalt și liderul de facto al României.
N-are timp națiunea să combată tot ce născocesc Nicolicea, Șerban Nicolae, Florin Iordache, Tudorel Toader – ași în prezentarea negrului drept alb și a albului drept negru.
La capătul a doi ani de stăruință, dimpreună cu televiziunile prietene, PSD și ALDE par, în sfârșit, să conducă dezbaterea în societate. Și ce dacă protocoalele secrete sau DNA s-au ocupat de o seamă de reprezentanți ai protipendadei politice, o categorie socială infimă raportat la populația României? Pentru Dragnea și Tăriceanu sunt suficienți ca număr acești inculpați de rang înalt pentru a acuza încălcarea „drepturilor și libertăților cetățenești“. Aceasta și pentru că doar politicienii unei puteri pot fi considerați cetățeni, restul, majoritate, intrând în categorii de rang doi, trei sau patru. Români, dar ne-cetățeni. Cantitate neglijabilă pe lângă condamnații și urmăriții penal: puțini, dar importanți pentru pușculițele de partid.
În mod evident, cineva trebuia să deconteze toată această stare de fapt. Așa că, doamnelor și domnilor, vi-l prezentăm pe Klaus Werner Iohannis, președinte al României doar cu titlul, simplu spectator la prăbușirea României moderne. Ori din neștiință, ori din dezinteres, ori din ambele cumulate își erodează în rândul propriului electorat imaginea pe zi ce trece și s-ar putea să ceară la anul voturile pesediștilor sau ale pesediștilor vopsiți. Sub privirile sale absente, funcția prezidențială a început să fie golită de conținut, de parcă România ar fi o democrație parlamentară, cu președintele ales prin votul majorității deputaților și senatorilor. Se răsucește nea Nelu în patul lui din Primăverii!