Stan Lee, unul dintre părinții celor mai populari supereroi și fondator al imperiului Marvel, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani.
E ca și cum ar fi murit Disney sau P.T. Barnum. A dispărut omul căruia i se datorează una dintre cele mai importante mitologii culturale ale erei noastre, cel căruia i se atribuie paternitatea celor mai populari eroi din ultimul secol.
Anunțat de mass-media că Stan Lee a murit, marele public și-a adus aminte, probabil, că acesta este moșul simpatic care apărea în toate filmele cu supereroi, cele care au invadat până la refuz cultura populară a ultimilor ani. Între mascotă a unui imperiu corporate atotputernic și figură mitologică creatoare de mitologii moderne, legenda lui Stan Lee este ceva mai complexă, la fel ca supereroii săi. Fanii știu de ce.
Despre Lee se știe că a inventat din 1961 încoace o parte considerabilă a celor mai populari supereroi americani, transformând în același timp Marvel Comics dintr-o întreprindere pe buza prăpastiei financiare într-una dintre cele mai importante edituri de gen. Cei 4 Fantastici, Hulk, Omul-păianjen, Thor, Iron Man, X-Men, Black Panther – Stan Lee este cel care i-a creat și cel care le-a scris primele aventuri.
Nu a fost singurul lor părinte, așa cum i s-a reproșat și i se reproșează chiar și acum, la momentul articolelor comemorative. Lee a făcut echipă, la început, cu doi dintre cei mai creativi și mai talentați desenatori de comics americani, Jack Kirby și Steve Dikto, care din păcate nu s-au bucurat de aceleași recompense financiare ca Lee și nici de aceeași glorie. Dar Lee a fost făcut să stea în lumina reflectoarelor, Dikto și Kirby mai puțin.
Când era mic, mama lui (Lee s-a născut pe 22 decembrie 1922 din părinți evrei emigrați din România) îi spunea că va ajunge președintele Statelor Unite, iar micul Stanley o credea pe cuvânt. A crescut în America zguduită de criză economică, dar nu și-a pierdut încrederea în sine insuflată de mama sa.
Când a intrat în industria comics-urilor, la 18 ani, când a fost angajat la Timely Comics de către Martin Goodman, soțul verișoarei lui, industria de gen era cu totul altfel decât își poate imagina publicul de astăzi, când întreg ecosistemul divertismentului este dominat de miliardele de dolari produse de filmele cu supereroi. Pe atunci nu exista încă o industrie a supereroilor. Batman și Superman abia fuseseră inventați, în 1938 și 1939. Succesul lor a fost fulgerător și, pe nesimțite, toată lumea citea povești cu supereroi, în vreme ce planeta se lăsa înghițită de războiul mondial.
Lee urcă încet în ierarhia editurii până la funcția de redactor-șef, în timp ce mania supereroilor pierde din viteză spre sfârșitul anilor ’40, iar industria comicsurilor are de-a face în deceniul următor cu cenzura conservatoare. La începutul anilor ’60, Timely, rebotezată Atlas Comics, este pe marginea prăpastiei în urma unor decizii financiare falimentare. Lee și Jack Kirby mizează totul pe o singură carte lansând o nouă echipă de supereroi, Cei 4 Fantastici. Succesul este fulgerător, iar Lee și colaboratorii lor se transformă în uzină de produs supereroi în anii următori, punând astfel bazele viitorului imperiu Marvel.
Lee a fost acuzat că și-a asumat în totalitate meritul creării acestor supereroi. Nu e adevărat, chiar el îi corecta pe cei care îl declarau „părinte unic“, deși câtă vreme a fost șef la Marvel editura a contat pentru el în mai mare măsură decât angajații. A profitat cel mai mult, e drept, de pe urma lor și la fel de adevărat este că în majoritatea editurilor desenatorii, practic angajați ai editurilor, nu erau tratați de către patroni așa cum meritau. Pe de altă parte, nu se poate ști dacă supereroii ar fi putut deveni atât de populari fără talentul lui de scenarist, fără imaginația lui și fără metodele impuse în cadrul „revoluției Stan Lee“ din anii ’60.
Când Marvel Comics (fosta Atlas) s-a transformat în fabrică de eroi mascați, Lee, pentru a menține ritmul, a fost silit să inventeze ceea ce s-a numit „metoda Marvel“. Practic, scenaristul (în special Lee, care, ca redactor-șef, superviza toate producțiile editurii) dicta un scenariu sumar desenatorului, punctând principalele momente ale intrigii, lăsându-l pe acesta să conceapă povestea la libera lui alegere. Odată planșele desenate, Lee revedea și scria bulele de dialog și refasona intriga conform gustului său. Lee astfel avea un control editorial total și asigura revistei o anume omogenitate. Tot Lee impunea, din 1962, o clasificare a meseriilor din comics și ținea o rubrică permanentă de contact cu cititorii care funcționa ca un fan-club.
Lucrul care a făcut ca eroii săi să devină atât de iubiți a fost simplul fapt că Lee și-a dat seama încă de la început că personaje ca Superman sunt, în esență, plictisitoare. Eroii creați de rivali erau unidimensionali, invincibili. Eroii lui Lee sunt cu adevărat umani și profunzi (în limitele impuse de un comic book). Puterile lor extraordinare nu sunt un privilegiu. Când cei patru astronauți se transformă în Cei 4 Fantastici, ei își văd puterile ca pe un blestem. Hulk nu poate stăpâni monstrul în care se transformă, Omul Păianjen este un adolescent sărac din New York, Daredevil este orb, Iron Man suferă de probleme cardiace, iar X-Men-ii sunt temuți și respinși de restul oamenilor. De asemenea, spre deosebire de DC Comics, lumea eroilor Marvel reflectă preocupările și problemele lumii reale – Războiul Rece, lupta pentru drepturi civile etc. Stan Lee are ideea de a-și introduce personajele în această replică desenată a lumii reale, într-o continuitate temporală, făcându-le să evolueze într-un univers comun – o idee ce se dovedește genială din punct de vedere comercial, pentru că îi face pe cititori să se intereseze nu numai de o singură revistă, ci de toate produsele Marvel.
Părăsind în timp rolul de redactor-șef (după ce a pus la punct sistemul Marvel), Lee devine un showman și un neobosit popularizator al eroilor săi, „poster boy“ și, practic, întrupare a tot ceea ce reprezintă benzile desenate cu supereroi. Și figură mitică a culturii populare a ultimului secol. De cealaltă parte este omul Stan Lee, cu controversele și umbrele sale care, și ele, fac parte din mit.
Stan Lee este cel care a făcut supereroii „cool“, iar asta este ceea ce îl face un supererou.