Ca să ne înțelegem, faptul că locuiesc într-o zonă rurală nu înseamnă că nu sunt conectat la tehnologie. Că nu știu eu ce să fac cu ea, asta e altceva.
Dacă mi se întâmplă să observ că internetul nu mai funcționează, iau măsuri în limita cunoștințelor mele tehnice. Adică scot cablul și suflu în el, să mă asigur că nu este înfundat. Norocul lui este că, fiind subțirel, nu încape melcul de desfundat țevi. Ultimul lucru pe care și-l dorește orice bărbat este să sune la furnizorul de servicii pentru ajutor, fiindcă asta ar însemna ca un alt bărbat să-i rezolve problema, la pachet cu știrbirea orgoliului de proprietar al bătăturii. Sau, mai rău, să i-o rezolve o femeie, caz în care se produce o castrare psihologică.
Astăzi m-am trezit cu ceva nou în materie de disfuncționalități în domeniul IT și anume faptul că tocmai programul în care scriu textele articolelor, nu-i dau nume, nu mă mai lăsa să scriu nimic. Zicea ceva, în engleza lui, cum că „license expired“. Am căutat traducerea și am aflat că, la ei, există anumite reguli care țin de drepturi de autor și că nu poți folosi un produs de software dacă nu plătești. Ba am mai și bifat o opțiune ciudată, după care au început să mă întrebe ce număr de card am și când expiră. Băi, stai așa, aici e România!
Noi nu dăm bani decât pe chestii care pot fi mâncate, băute, îmbrăcate sau fumate. Dacă ceva nu are existență materială, nu e de cumpărat. Și tu vii să îmi ceri bani fiindcă scriu litere pe calculatorul meu? Păi ce, ai inventat tu literele sau foaia albă virtuală? Bine, parcă nici să nu scriu săptămâna asta nu aș fi vrut, fiindcă cultura, dragii mei, necesită un continuu exercițiu. Nu poți lăsa să se depună slănină pe creier din cauza unor inepții ca drepturile de proprietate intelectuală. Deși, recunosc, i-am scris redactorului-șef (adjunct) și l-am anunțat, cu toată rușinea, că există riscul să mă las necitit (n.red.-ș.adj.: acum cred că ar fi fost preferabil așa).
Spre norocul meu, domnul redactor-șef (adjunct) are simțăminte similare cu ale mele când vine vorba de a plăti licențe de utilizare. Mi-a explicat că pot rezolva problema folosind un activator, un fel de program haiduc care ia de la bogați și îmi dă mie. Apoi, ca să nu tacă, mi-a băgat-o și pe aia cu „dacă nu îl ai original”, ceea ce mă face să cred că în preajma lui se afla domnul redactor-șef neadjunct, care fără să vrea dă câte o privire în monitorul adjunct.
Una peste alta, aflați că sunt bine acum, mulțumesc de întrebare, mă onorează grija voastră. Sunt bine și fericit că nu am privat planeta de prezența mea aici.