Ani la rând, asta am crezut că înseamnă prezență: să fii acolo când cineva te strigă, cât să se pună o bifă în dreptul numelui. Greșeam.
De atunci am învățat un cuvânt nou – mindfulness. Înseamnă să fii perfect conștient de tine, ceilalți și acțiunea ta în momentul propriu-zis. Aceasta, aveam să aflu, înseamnă prezență. De atunci, am început să aud despre mindfulness, meditație și prezență peste tot, ca o rezolvare evidentă a tuturor situațiilor. Un fel de „leac cu frunze de varză“, de pus peste minte, nu corp.
Săptămâna 13-19 mai este dedicată peste tot în lume sănătății emoționale, ceea ce înseamnă că se vorbește și mai mult despre mindfulness decât de obicei. Articolele sunt însoțite în general de fotografii ale unor oameni cu fruntea senină, privirea concentrat-relaxată și cu picioarele strânse sub ei, în poziție clasică de meditație.
Inițial, termenul de mindfulness apărea în contexte în care se vorbea de terapie sau dezvoltare personală, în special alăturat ideii de meditație. Diverse studii arătau, de exemplu, că cei care practică mindfulness se vindecă de adicția de droguri mult mai ușor și fără recăderi în vechile comportamente. Terapiile bazate pe mindfulness îi ajută pe îngrijitorii bătrânilor să facă față stresului și frustrării. Tehnici de meditație, ca practică standard de a lărgi capacitatea de „prezență“, sunt recomandate pentru anxietate, stres, relaxare, adicție, gestionarea furiei, a emoțiilor.
Încet, încet, mindfulness-ul a început să cucerească noi teritorii. Se vorbește despre introducerea unor cursuri dedicate în școli, pentru că dezvoltă capacitatea de atenție și echilibrul emoțional al copiilor. În lumea afacerilor se vorbește despre mindfulness ca despre o armă secretă, care îi poate ajuta pe cei în poziții de putere să ia decizii cu mintea mai limpede, neîmpiedicați de fricile proprii și de presiunile exterioare. Angajații sunt încurajați să acorde timp practicării meditației, pentru a rezista mai bine sub presiune și a-și îmbunătăți relațiile cu colegii.
Așa se face că meditația și mindfuleness-ul au devenit o afacere. Headspace, cea mai populară aplicație pentru telefon dedicată meditației, are venituri estimate la 50 de milioane de dolari pe an. Există secțiuni întregi din librării dedicate subiectului, vacanțe dedicate meditației „exotice“ și piperate în costuri, cursuri pe Internet, pe DVD și plătite de companii.
În același timp, mai multe studii atrag atenția asupra faptului că nici unul din beneficiile atât de vândute ale mindfulness-ului nu este demonstrat științific prin studii solide. Majoritatea cercetărilor au probleme de definiție a temei, a obiectivelor, a metodelor sau de reprezentativitate.
Dar asta nu ar fi o problemă, dacă mindfulness-ul nu ar fi fost ridicat aproape la rang de datorie, la fel ca mersul la sală. Mai ales atunci când este practicat în corporație, poate fi o modalitate prin care instituția cere în mod explicit armonie și ascultare. Dacă oamenii, prin mediație, pot fi mai „echilibrați“, mai liniștiți, să accepte mai ușor circumstanțele, atunci de ce ar rezolva compania o situație tensionată? Nu e mai ușor să trimiți pe fiecare, în colțul lui, să respire și fie „prezent“ zece minute?
Mindfulness-ul poate fi o alegere personală, prin care să îți îmbunătățești experiențele zilnice. Dar, pentru că suntem adulți și nu mai stăm în bănci, e bine să ne amintim din când în când: prezența este bună, dar nu obligatorie.