1.
Abia ajuns la Cheile Grădiștii, cum cobor din mașină, în parcare, văd că un soț cască gura peste un gard, iar soția îl strigă iritată:
— Hai odată, ce faci?!
— Stai, dragă, că este oi, e peisaje p-acilea la munte.
2.
Un bilet de tren Regio Cehia-Slovacia, pe o rută de 400 km, gen Iași-București, costă cam 100 de lei la clasa 1. Ai ecran în față, poți să alegi jocuri, filme, seriale, toate genurile de muzică – ca pe avioanele transoceanice. Și, evident, nu merge cu 40, ci cu peste 100 la oră. Am ales să ascult jazz cehesc și mă gândesc la CFR-ul nostru, dublu ca preț și cu zece clase sub în privința confortului și a vitezei de deplasare.
3.
Sincer, am înjurat oleacă după ce-am petrecut aproape o oră într-un trafic ordinar și-am realizat că – să vezi chestie! – nu am cheile de acasă la mine. Încă o dusă-întoarsă după chei în oraș nici nu am luat măcar în calcul, chit că aș sta trei ceasuri în fund, sprijinit de gard. Apoi mi-am dat seama că pot merge pe jos la magazinul din colț după mâncare, că pot sări gardul în curte, că mă pot spăla cu furtunul din grădină, că am prosop și haine de schimb pe frânghia de rufe, că laptopul e în rucsac, că tocmai am montat priză pe terasă, că pot trage hamacul la umbră, că merge un binging Big Bang Theory pe Netflix – și m-am gândit că e chiar mai bine în aer liber decât în casă.
Iar apoi mi-a venit deodată să mă întreb ce naiba fac eu dacă vreau la baie.
4.
Totuși, ca idee, deși trenurile sunt net diferite față de ale noastre, să știți că și în Cehia, Slovacia sau Polonia se înfulecă la greu, direct din caserola pasată de la unul la altul, roșii întregi cu salam și chiftele usturoiate, din alea de împut tot vagonul, nu doar compartimentul.
5.
Discuție la gard cu noii vecini, pe cale să se mute în noua lor casă. Vine nu știu cum vorba de apă:
— Pânza freatică e sus aici – îi introduc eu în tainele pământului de sub șlapii noștri. De exemplu, când am săpat să bag stâlpii de la uscătorul ăsta de rufe, așa, cam pe la vreun metru, a țâșnit apă…
— Ei, da?! se miră vecinul.
— Serios! Dacă n-am dat de vreo conductă, sigur e pânza freatică sus…
— N-are cum să fie conductă aici! clatină el neîncrezător din cap.
— Tare mult îmi place cum ați făcut uscătorul ăsta de rufe! intervine deodată vecina. Fix așa vreau și eu. I-am și zis lu’ tata, care ne ajută cu casa: „Tata, să-mi faci uscător de rufe ca la poet!“… Mă scuzați, că eu așa vă zic: poetul…
6.
Când mi se face dor de mare și n-am cum să merg, îmi prăjesc hamsii din astea ordinare, cum se vând lângă plajă, și-mi mai trece.