În numărul precedent al „Suplimentului de cultură“ scriam despre seria de evenimente Scriitori în centru și relevanța pe care o au aceste întrevederi cu publicul.
Nu mă dezmint nici acum și voi relata succint despre încă o astfel de întâlnire – poetică, de astă data –, ultima din cadrul ediției de anul acesta a FILIT.
După-amiaza de duminică, 6 octombrie, i-a surprins pe mulți – cititori, poeți, profesioniști ai cărții – în Casa FILIT, unde s-au adunat să-i asculte pe Svetlana Cârstean, Irina-Roxana Georgescu și Mihai Vieru. Discuția a fost moderată de Doris Mironescu.
Evenimentul a început cu o lectură inedită de poezie: fiecare dintre cei trei invitați a venit cu poeme noi, ceea ce firește că ne-a bucurat pe toți cei prezenți. Apoi, a urmat un ping-pong de întrebări și răspunsuri. S-a vorbit despre momentul debutului, originea atmosferei interioare a poemelor, ce face un poem să fie bun și altul să fie slab, importanța de a avea cititori apropiați, care să te ghideze, comunitate, construcția volumelor de poezie, selecția poemelor ș.a.m.d. Dialogul consistent s-a încheiat cu câteva curiozități venite din public și cu încă o lectură.
Decupez câteva pasaje dintre cele rostite pe scena Casei FILIT, le grupez în funcție de emițător și vă las în compania lor.
Svetlana Cârstean: „Pentru mine, e important să nu mă plictisesc de mine însămi“
„Cred că am avut, cel puțin parțial, un debut ratat – în sensul că, între debutul din volumul colectiv Tablou de familie (din 1995) și debutul individual în volum cu Floarea de menghină (în 2008) au trecut foarte mulți ani. (…) Mă uimește cât de mult se grăbesc astăzi oamenii să publice. Nu e bine nici să aștepți foarte mult, cum am făcut eu, dar nici să te grăbești foarte tare.“
„Atmosfera interioară a poemelor e o chestiune pe care e greu să pui degetul. Vine din niște resurse de care devii conștient în timp și pe care le activezi.“
„Floarea de menghină n-a venit nicicum din dorința de a scrie despre comunism, departe de mine gândul ăsta. (…) Aveam de reglat niște conturi cu mine.“
„În tot ceea ce scriu, pentru mine e important să nu mă plictisesc de mine însămi.“
„O poezie e bună sau proastă în funcție de cine te ascultă, ce gusturi are, câtă poezie a citit și tot așa. Nu e o rețetă.“
Irina-Roxana Georgescu: „Nu mă pot obișnui cu ideea că sunt poetă“
„În cazul debutului în volum, nu cred că m-am bucurat cum ar fi trebuit de el. Și asta pentru că nu mă pot obișnui cu ideea că sunt poetă. (…) Nu am trăit momentul acela la intensitatea cuvenită.“
„Cred în existența mai multor vârste poetice, iar eu am tatonat multe până astăzi. Dacă mă uit la ce scriam acum zece ani, nu cred că mă mai recunosc în poemele respective. “
„E dificil să emiți o judecată de valoare asupra unui poem. Însă pot să dau un exemplu concret, din experiența mea de predat. Elevii mei mai vin la mine câteodată și mă roagă să le citesc poeziile. Dacă sunt clasa a IX-a, le duc mai întâi câteva teancuri de cărți de poezie și le spun să le citească; după aceea, dacă încă mai vor să vorbim, o facem, aplicat, pe poemele lor, peste câteva luni, o jumătate de an. Dacă sunt mai mari și am avut vreme să lucrez cu ei, accept să le citesc și să lucrăm pe ele. Din experiența aceasta, pot spune că există o mare apetență pentru adjective, tot din școală li se trage.“
Mihai Vieru: „Sunt cel mai anticompetitiv personaj“
„La mine, debutul a fost pe repede înainte. (…) Primul meu volum, de fapt, a ars pe o sobă într-un bar. Dar e foarte bine că s-a întâmplat asta, era slab. (…) Și era cât pe ce să apară volumul al doilea de poezie înaintea primului. Ar fi fost o situație inedită în spațiul nostru.“
„Sunt cel mai anticompetitiv personaj.“
„Nu tot ceea ce scrii trebuie să publici.“
„Omul, când citește, se transpune pe el însuși. Aici e adevărata frumusețe.“
„Ce face un poem să fie bun și altul să fie slab? Întrebarea e presărată de capcane. Cred că autenticul, dacă e bine cantonat în poem, e de dorit; apoi, contează celălalt ca cititor și cum asculți o poezie – o tăcere lungă poate fi un poem reușit, de exemplu. Restul e gramatică.“