78% din Programul de Guvernare a fost îndeplinit, conform guvernare.psd.ro. Scriptura lui Dragnea conținea doar pentru Moldova două autostrăzi, o cale ferată rapidă (cu viteză de peste 100 de km/h) și un spital regional de urgențe până la finalul mandatului.
Este fascinant cum în versiunea pesedistă diferența de la 78% la 100% o pot face exact proiectele de infrastructură, puse în broșura SF cu care au fost câștigate alegerile din 2016, cu gândul că vor fi uitate până în 2020, când tot românul o va duce bine și până și lecitina își va fi pierdut din efect.
În zilele în care se dezbate puternic viitoarea componență a guvernului condus de Ludovic Orban (dacă va trece peste votul din Parlament), avem parte de foarte puțină analiză, spre deloc, pe ceea ce rămâne în urma guvernărilor Grindeanu, Tudose și Dăncilă. Ba, doamna Vasilica Viorica D. și-a pus într-o asemenea măsură amprenta asupra noastră, încât am și uitat că primii doi amintiți au fost premieri. Sau că a mai existat odată ca niciodată un Liviu Dragnea, astăzi mecanic auto la atelierul de la Rahova.
Memoria scurtă a românului a fost piatra de temelie a tuturor strategiilor politice de după 1989 și pare că, măcar pe alocuri, încă mai funcționează. Azi plagiatorul „dottore“ Ponta se dă frecventabil, Tăriceanu e gata să voteze noul guvern minoritar PNL cu ce colegi i-au mai rămas alături, Kelemen Hunor se dă mare democrat și nu mai ține minte nici el cine e Dragnea. Dacă amnezia ar putea avea o patrie, atunci România ar putea să îi dea cel mai degrabă cetățenia. Chiar de onoare.
Totuși, pentru mulți dintre noi, ultimii trei ani au fost unii dintre cei mai ciudați, dar și chinuitori. Toate liniile roșii au fost călcate de PSD, dimpreună cu Ponta până la un punct, Tăriceanu până la capăt aproape, UDMR până pe buza propriei prăpastii politice. Azi PNL ar trebui să găsească o cale de dialog cu toți cei care, din rațiuni electorale, au fugit de lângă „PSD Chimicalul“ (sau „PSD Cernobîl“) ca să își vadă trecut guvernul ultra minoritar prin Parlament. În acest timp, Alianța USR-Plus, astăzi una dintre cele trei forțe politice ale țării conform rezultatelor de la europarlamentare, câștigătoarea marilor orașe din România, în frunte cu capitala, are în Casa Poporului doar o mână de parlamentari, în vreme ce partidul lui Cioloș nu este deloc reprezentat. Ce fel de legitimitate poate avea un Guvern construit pe o moțiune de cenzură care nu cu voturile PNL și USR a trecut, ci din cauza calculelor electorale și a nervilor lui Ponta și Tăriceanu?
Și dacă trece acum guvernul Orban, cine o să își mai amintească de Biblia lui Dragnea? Câtă forță va avea Guvernul Ultraminoritar să impună reforme pe agenda publică sau măcar să demaște până la capăt mârșăviile săvârșite de Dragnea la braț cu Tudose, Tăriceanu, Kelemen Hunor?
De data asta, dacă va mai funcționa memoria scurtă, România va ajunge golită de sens. Dacă cei care au îndurat frigul iernii în Piața Victoriei după OUG13 și mult după aceea, dacă toți cei care au protestat multe luni în șir în piețele micilor și marilor orașe vor vedea că nici de data asta nu se poate produce cu adevărat o resetare a clasei politice și o resetare generală a țării în care încă mai au încredere, atunci șansele ca România să se golească la propriu de câtă populație activă i-a mai rămas sunt cât se poate de mari.
Dacă astăzi PNL și USR cred că joacă politic și nu vor confirma după alegerile la termen (sau anticipate), atunci să afle că se joacă de fapt cu focul. Și cu ultima șansă pentru o generație întreagă. Politicienii care visează cu ochii deschiși că vor face ei din România o țară în care să se întoarcă fiii rătăcitori ar trebui să se gândească mai întâi cum o să-i păstreze să plătească taxe și impozite pe fiii care deja stau cu bagajul la ușă.