Într-un interviu pentru BBC, cu ocazia lansării noului său roman, celebrul scriitor canadian susține că oamenii și-au pierdut interesul pentru viitor.
„De-a lungul secolului XX ne-am gândit constant la secolul următor“, spune Gibson. „Dar, astăzi, cât de des auzi pe cineva invocând secolul XX? Chiar și ideea asta ne este străină. Am ajuns în situația în care nu mai avem un viitor.“ Gibson crede că, în urmă cu decenii, „viitorul era un cult, dacă nu cumva o religie“ și că generația lui era „cuprinsă de postalgie“, o tendință de a-și construi viziuni romantice, idealizate, ale viitorului. Spre deosebire de nostalgici, care preferă să vadă trecutul într-o lumină idealizată, postalgicii cred că viitorul va fi perfect. Este o tendință dovedită și de studii recente, care, de pildă, arată că tinerii angajați ai unor firme suferă de această „postalgie“ și sunt convinși că, odată avansând pe scara ierarhică, viața lor va fi perfectă.
Este un diagnostic de care William Gibson e conștient de mai mulți ani. Într-un interviu din 2012 el declara că „viitorul, cu «V» mare, văzut fie ca un oraș cristalin, fie ca un deșert radioactiv, a dispărut“.
Astăzi, scriitorul crede că această lipsă de viziune a devenit o afecțiune a omului modern și o numește „oboseala viitorului“ ce apare, consideră el, atunci când oamenii au obosit de imaginile romantice sau distopice ale viitorului și se concentrează asupra prezentului. Gibson a fost descris drept vizionar după ce, în Neuromantul (1984), a prevăzut explozia digitală a prezentului și a creat termenul de „ciberspațiu“.
A făcut furori când a declarat că „viitorul este deja aici, numai că nu este distribuit în mod egal“. Cu toate acestea, de-a lungul carierei, Gibson a încercat să plaseze acțiunea romanelor sale într-un viitor cât mai suprapus, până la confuzie, cu prezentul, cum ar fi, de pildă, trilogia începută cu romanul Pattern Recognition.
„Convenția, în literatura SF, este că ar trebui să vorbești despre viitor. Nu am simțit că fac într-adevăr așa ceva, eu scriu despre prezent. Când este scris așa cum trebuie, tot SF-ul vorbește despre prezent, așa cum romanele lui Robert Heinlein din anii ’50 vorbesc despre anii ’50, așa cum textele scriitorilor din New Wave vorbesc despre anii ’60“, spunea Gibson într-un interviu din 1988. Ficțiunile lui sunt permanent afectate de prezent. Acțiunea din Agency, ultimul lui roman, abia lansat, se petrece într-un viitor plasat peste o sută de ani și, în același timp, într-un prezent în care Hillary Clinton a câștigat alegerile prezidențiale.
În 2016, Gibson scrisese o treime din Agency când, spre surpriza tuturor, Donald Trump a câștigat alegerile. „M-am trezit în ziua următoare și am realizat că lumea în care se petrecea acțiunea romanului, un San Francisco din prezent, nu mai existăs, comportamentul lor așijderea“, spune Gibson. De aceea, el a fost silit să altereze complet acțiunea din Agency, transformând cartea într-o continuare a precedentului roman, The Peripheral, și să transforme ideea inițială într-un prezent alternativ.