Continuă – din păcate – pandemia, continuă și notele din jurnal.
Martie, 30
Te uiți la V.V. Vela și te gândești ca înaintașii: așa norod, așa dregător al trebilor dinlăuntru.
Martie, 29
Dacă într-adevăr înțelege o iotă din ce zice V.V. Vela, băiatul cu semnele e un erou.
De mâine dimineață de la șapte poate ne bagă domnul Vasilica-Viorica Vela și Hora Unirii, dar să dăm mână cu mână doar virtual.
Ziua 27: mă tem să nu ajung ca Țuțea, să fac 12 ani de izolare pentru un popor de patrioți.
Atât la Interne, cât și la Armată pare că au uitat „creierul“ generalului Oprea-Izmană-Interesul-Național la butoane.
După ce îl obosim psihic cu imnul, eu zic să chemăm și niște divizii de babe să umble cu deochiul și să-l afurisească. N-are cum să scape nemernicul covid.
Văzând cum luptă „autoritățile“ cu covidul, l-a sunat secolul XIX pe Mihăiță Piticu și a întrebat de ce ne mulțumim cu imnul. Când scoatem tabloul cu Bălcescu-n drum să îi dăm fatalitate virusului?
Noi vești proaste din capitală. Dacă era Videanu primar, măcar când ieșeam din case găseam mii de borduri noi de marmură coclită, spre a fi frumos. Așa, cu „administrația“ Firea, ce-o să fie? O să ascultăm la bâlci ce a compus Cerebel în autoizolare?
Pot veni, așa cum au și venit, și pandemiile, și războaiele mondiale, și bombele atomice, și Cernobîlul, că sapiensul rămâne tot sapiens, ca să zicem așa. Nici pandemia pangolinului nu va schimba nimic pe fond, doar va răscoli mai abitir nimicul din adâncul sublimei maimuțe scelerate. Într-un fel, ar trebui să ne fie milă mai degrabă de supraviețuitori.
Practic de ani de zile izolarea socială față de toți cei care folosesc, tam-nesam, frumoasele cuvinte: procrastinare, relevant, narativ (și alte câteva duzini de cuvinte care semnalizează moftangiul). De cum aud de procrastinare, relevant sau narativ, trec pe trotuarul celălalt și ocolesc moftangiul, ca să nu fiu nevoit să-l îndur.
Poate face doamna Firea ceva și de mâine umblă și Poliția Locală, să ne pună la gramofon șlagărul Asereje.
Martie, 28
Nici la bulgari nu-i mai bine. Bieții de ei ascultă imnul Bulgariei.
Sper măcar că a fost un pangolin politicos, care a spus „cu drag“, când ne-a dat-o.
Un final previzibil ar fi să-și mănânce bogații toți banii și săracii să-i mănânce pe bogați și pangolinul să se uite.
Observ o neîncredere în autorități și chiar nu înțeleg de ce.
Ziua 26 de izolare: mă gândesc să ies pe stradă și să mă las acostat de Garcea, doar pentru a putea declara ca Oscar Wilde când a pus piciorul în America: „I have nothing to declare, but my genius“.
E mult până ne moare primul mare „om politic“. Se va duce să șpăguiască îngerii și va fi bine.
Să nu deznădăjduim. În curând vom merge la loc cu verdeață, grătare și manele și legiuni de îngeri ne vor ridica imnuri de slavă cu bormașina.
Vom ajunge în raiul carpato-danubiano-ponticilor, vom face piramide din șpăgi precum pe pământ, așa și în ceruri.
Era drăguț dacă nu erau carpato-danubiano-ponticii slugi mii de ani, dar s-a fost și iată că slugărnicia nu trece niciodată. Ceea ce se poate vedea chiar și acum, când se înfruntă moartea cu „demnitatea“ coloanei plecate și a capului în pământ, să nu se supere șefu’, da, să trăiți.
Nu cred că e cazul să constatați că n-ați făcut nimic nici în izolare. V-ați făcut griji.
Martie, 27
Vestea bună e că pandemia poate să treacă, vestea proastă e că, și dacă trece, România tot nu iese din feudalism.
Sper că izolarea nu îi împiedică pe români să aibă grijă de pangolinul interior.
Trebuie să spun că, pentru un popor care a stat balegă două mii de ani, ascuns îndărătul oii, prin copaci și cu fântânile otrăvite, astăzi ne descurcăm cam prost cu izolarea. Păcat, carpato-danubiano-pontici, era clipa astrală a neamului, puteam străluci în sfârșit prin absență!
Nici pandemia nu va putea stăvili apetitul pentru furt al dregătorilor, logofeților și suleaspătarilor noștri.
Nu știu ce alți vestitori ai Apocalipsei mai așteptați, când au răsărit deja influencerii de pe rețeaua de socializare tik tok.
Of, bine că nu se dă ciuma pangolinului prin laudatio-n cerc, că rămâneam și fără toată partea culturală.
În ritmul ăsta, iese Dragnea mai repede decât noi.
Martie, 26
Ce or face românii, dragii de ei? Progresează la limba farsi, explorează autoerotismul, s-au refugiat în Kierkegaard?
Oare ce fac bravii baroni locali? Stau în casă și numără bani furați? De câte zile de izolare or avea nevoie să-i numere pe toți?
Să le dea Dumnezeu putere și neînfricaților vânători de pokemoni, să nu mai iasă să vâneze. Curaj, vânători de pokemoni!