„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment din volumul Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat, de Aurora Liiceanu, care va apărea în curând la Editura Polirom.
– Fragment –
Privind la efectele negative ale faimei și celebrității, unii cercetători consideră că faima este intrinsec distructivă din cauza costurilor ei psihologice. Există o serie de stresori ai faimei: presa despre celebrități, criticii, scrisorile sau telefoanele de amenințare, obsedații, monitorizarea în detaliu a vieții private, lipsa siguranței personale, fanii curioși, dar și grija și anxietățile legate de carieră.
Filmul american Taxi Driver, din 1976, unul dintre titlurile de succes ale lui Martin Scorsese, are în prim-plan o prostituată minoră, un fel de Lolita. Rolul ei este jucat de Jodie Foster, care avea atunci 14 ani. Arăta ca o păpușă. Un tulburat psihic a făcut obsesie pentru Jodie Foster și a urmărit-o insistent, a hărțuit-o cu telefoane. După un timp, a încercat să-l asasineze pe președintele Ronald Reagan, dar n-a reușit decât să-l rănească. Și-a motivat actul criminal prin dorința de a o impresiona și a o cuceri pe actriță. A fost nevoie ca Jodie Foster să fie permanent păzită de bodyguarzi. Psihopatul a stat 35 de ani într-un centru de sănătate mentală.
Să nu-i uităm pe cei ce o urmăreau pe Greta Garbo, pe care ea îi numea „clienți“, pe acel fotograf care o iubea și a urmărit-o zece ani, făcându-i ultimele fotografii.
S-au identificat reacții la stresorii celebrității: depresie, insomnie, iritabilitate, paranoia, cheltuieli nesăbuite, stări proaste de dispoziție, lipsă de concentrare, agitație. Unii cercetători psihologi consideră că faima este un drog periculos.
Celebritatea a devenit un simbol al valorii în societatea modernă, iar celebritățile au intrat în limbajul culturii. Am menționat că cei apropiați unei persoane celebre, mai ales partenerii de viață și rudele, sunt frecvent vânați de paparazzi, uneori cu acordul lor. Unii sunt flatați, alții sunt iritați de indiscreția acestora. Publicul este mereu curios să cunoască îndeaproape viața vedetelor și, evident, viața lor relațională. Astăzi nu scapă nimeni de intruziunea mediei; iubiții, părinții, frații și surorile, copiii, dar și vecinii, prietenii, toți sunt în atenția ochiului public și alimentează tabloidele.
Unele celebrități se feresc, se ascund de ochiul public. Familiile lor sunt ținute departe de lume. Atât cât se poate. Ele își păstrează cu multă grijă intimitatea.
Alte celebrități, multe „de carton“, cum se spune astăzi, de fapt persoane notorii prin mediatizare, se oferă mediei, permit intruziunea jurnaliștilor în viața lor privată, o doresc și chiar o caută, sperând că, dând publicului să devoreze ceva din intimitatea lor, uneori aranjată, confecționată, rămân în atenția lui. Nu pier. Uitarea e trăită cu nefericire.
Nu există diferențe mari între cei care sunt nou-veniți în lumea celebrităților și cei care vin din familii celebre, având părinți sau frați celebri. Pare normal ca un părinte celebru să-și împingă descendenții spre celebritate, uneori aceștia neavând nici un merit, moștenind doar fizicul părinților și banii lor. Unii părinți luptă să creeze dinastii, pentru ca numele să meargă mai departe.
În showbiz nu există neapărat o moștenire genetică, cu excepția frumuseții, sau meritocrație. Frații se ajută între ei. La fel și surorile. De pildă, familia Baldwin este celebră: cei patru frați sunt actori și producători de filme, s-au căsătorit cu actrițe, au făcut mulți copii care, probabil, așteaptă să intre în lumea profesională a părinților. Nu talentul contează cel mai mult. Ei au deja părinți celebri care au produs chiar un film despre familia lor.
Mai greu este când nu ai o istorie de familie celebră. În acest caz, eforturile de a deveni o persoană publică și de a-ți promova rudele sunt mai mari.
Fratele Gretei Garbo a luat numele de Garbo când sora lui a ajuns celebră în lumea filmului, apoi a renunțat după ce ea s-a arătat nemulțumită că s-a folosit de acest nume. Dar, deși au jucat în filme, nici el, nici cealaltă soră a lor nu s-au bucurat de succes.
La noi se întâmplă la fel. Nicoleta Luciu s-a lansat ca o mare frumusețe și și-a susținut sora să devină o persoană publică tot datorită fizicului ei atrăgător. Dar aceasta nu are nici un alt merit și sigur va dispărea, dacă nu a dispărut deja. Monica Gabor și-a susținut și ea sora, a tras-o în lumea celebrității prin modelling și se pare că i-a mers. Dar atât Nicoleta Luciu, cât și Monica Gabor s-au bucurat de căsătoria cu bărbați bogați, de la ei a pornit notorietatea. Andreea Esca își secondează fiica să urce pe scările faimei, se expun și ea, și fiica ei, fac confidențe ușor jenante și declară că așa se întâmplă cu copiii persoanelor publice. Dar cine pe cine exploatează?
Celebritatea creează legende. Uneori, legendele nu pier printr-un fenomen foarte interesant: imortalizarea. Aceasta este o strategie de a înfrunta posteritatea. O strategie a construirii memoriei colective.
De pildă, cineva imită o celebritate care nu mai este în viață și prin acest fapt păstrează vie legenda. În America sunt 3.000 de Elvis Presley profesioniști, care se produc în spectacole.
CARTEA
Astăzi, când celebritatea este considerată ca fiind echivalentă cu succesul în viață, cine mai vrea să fie anonim? Oamenii își postează opiniile și fotografiile pe rețelele de socializare, în speranța că le vor vedea cât mai mulți și că vor ajunge astfel vedete, chiar dacă la nivel micro. Când o asemenea mentalitate devine dominantă, o atitudine ca a Gretei Garbo poate părea de neînțeles. Artista care strălucea pe ecrane în anii 1920-1930 era renumită pentru insistența cu care își apăra viața privată de indiscreția jurnaliștilor și a fanilor: nu dădea interviuri și nici autografe, nu participa la premierele filmelor sale, nu permitea să fie fotografiată pe stradă. Intrigată de personalitatea ei, Aurora Liiceanu face o analiză a fenomenului celebrității, de la imaginea pe care vedetele aleg să o prezinte publicului până la avantajele materiale și costurile psihologice ale faimei. În seria de personaje celebre îl regăsim pe Jack Spintecătorul, cel căruia nimeni nu i-a văzut vreodată chipul, dar întâlnim și vloggeri de succes ca Zoella sau Selly.
Cine era Greta Garbo? • Singurătatea: realitate sau strategie publicitară? • Un dublu mister: imaginea pe ecran și anonimatul în viață • Sindromul eroului și Jack Spintecătorul • Misterul și cultura imaginarului • Costurile psihologice ale celebrității • Micro-celebritățile și efemerul.