V-am mai povestit despre cum ne-am scos la vânzare mașinile, eu și vecinul meu de peste drum?
Mă rog, pluralul este folosit cu mult prea multă generozitate. În realitate au fost puse în vânzare mașina mea și o chestie ruginită pe care doar mila Domnului o mai făcea să pornească și să se târâie pe șosea.
A fost pură coincidență, nu ne-am vorbit să devenim concurenți. S-a nimerit ca pe saitul de publicitate pe care am urcat eu anunțul să dau cu ochii de al lui. Pe cât de mare era diferența de calitate dintre produsele oferite spre vânzare, pe atât de disproporționate erau, ca informații, anunțurile noastre. Eu vindeam mașină serioasă, dom’le, cu tot ce implică asta: marca, modelul, tipul de carburant, anul fabricației, kilometrajul real, istoric de service auto, seria de identificare, o duzină de fotografii făcute din toate unghiurile posibile, plus declararea motivului înstrăinării, adică eternul „e mașina de weekend și nu o prea folosesc“.
Și asta doar ca prezentare generală, fiindcă spațiul destinat detaliilor și parametrilor tehnici e mai jos. Acolo am descris mașina șurub cu șurub, atât de elocvent, încât dacă citeai de trei ori puteai lua lejer nota opt la un examen de mecanică din anul doi.
Cum arăta anunțul vecinului? Mă și mir că administratorii saitului i-au permis să-l posteze. Era o fotografie făcută în semiîntuneric, lângă un copac, atât de neclară încât nu-ți dădeai seama care e copacul și care e mașina. Iar textul anunțului era așa: 5%. Nu marca, nu modelul, nu anul fabricației. M-am pus în pielea unui potențial cumpărător și am început să mă întreb ce-i asta 5%? Consumul de ulei? Bine, cumva eram și răutăcios, nu poți fi obiectiv atunci când ai, la rândul tău, marfă pe tarabă.
Câte apeluri telefonice am primit eu în primele două săptămâni de la publicarea anunțului? Fix nici unul. În câte zile de la publicare a vândut vecinul epava auto? În trei zile, fiindcă în primele două a fost plecat la țară și nu avea semnal la telefon. Când s-a întors mi-a bătut în poartă ca să îmi dea niște porumb de fiert și în timp ce stăteam la taclale i-a sunat telefonul. Conversația a fost scurtă:
— Alo, cu anunțul, mai e valabil?
— Da, e valabil.
— 5 la sută?
— Da.
— O iau!
Ori nu mă pricep deloc la vânzări, ori apetitul de consum al românului este foarte ciudat. Unde mai pui că și eu, în descriere, trecusem consumul mediu de 4,9. Singurul client care m-a abordat mi-a scris că, din moment ce am înșirat atât de multe detalii tehnice, cu siguranță mașina mea are un defect ascuns.
Un comentariu
Fix detaliile pe care trebuie să le ştiu când îmi cumpăr o maşină.