Trei corpuri sint inchise intr-o cabina care le stringe pielea, care le taseaza senzatiile si le alerteaza panica. In Cvartet pentru o lavaliera, angoasa de proximitate e sursa miscarilor strimte, inghitite, nevrotice sau, dimpotriva, dezinhibate. Un spatiu in care te simti ca o felie de cascaval intr-un senvici poate provoca cele mai paradoxale reactii. Carmen Cotofana, Mihaela Dancs si Adrian Stoian trec prin toate fazele starilor date de atingerea iminenta a corpului vecin intr-un interior astmatic. Le vine sa se suie pe pereti de nervi. Si-atunci maninca o banana. Dupa care iar se imping, se adulmeca si delimiteaza por-tiuni din spatiu cu propriile lor corpuri.
Cvartet pentru o lavaliera testeaza rezistenta la imixtiunea celuilalt in spatiul vital al fiecaruia, in pielea care nu-si mai permite luxul fizic singuratatii pentru ca este lipita de porii celor din jur. In cabina in care picioarele si miinile se imbirliga pina cind nu mai poti discerne contururile unei prezente individuale, trei oameni gifiie, rid, danseaza, se scurg unul in celalalt cu aceeasi amorteala cu care aluneca pe pereti. Principiul energiei fluide ii tortureaza si ii aduce la limita suportabilului. Li se amesteca parti din corp, trepidatii ale respiratiei. Sint ca niste tampoane care absorb zgomotele pe care le primesc si le imprastie.
Fluxul de informatie corporala se disemineaza activ prin ramificarea sintelor sparte in trup. Cvartet pentru o lavaliera e tipul de performance care foloseste toate sursele organice de prezenta individuala si colectiva. Care acutizeaza spaima transmisa de la unul la altul si blocajul in blocaje: locative, interioare, corporale.
Un spectacol hiperfiziologic
Cei trei dansatori controleaza dramaturgia situatiei cu care se cofrunta pina cind refuza orice tip de control si clacheaza. Dupa ce acopera fiecare coltisor din cabina, se asaza pe jos sufocati de vria propriilor lor corpuri.
Cvartet pentru o lavaliera e un spectacol hiperfiziologic care mixeaza miscari brute, violente cu gesturi relaxate si chiar exhibitioniste. E un performance care obliga la un minimalism gestual puternic. Singurele momente in care condensarea motrica isi pierde din autenticitate sint spre final, atunci cind estetismul primeaza si se simte nevoia unei poetizari, unei coregrafieri gestuale. In rest, concentrarea corpurilor pe reactii spontane, care alterneaza agresivitatea cu entertainment-ul, functioneaza foarte bine.
„Apropierea prea aproape”, vampirizarea spatiului pot produce alienare. Si dependenta. Si violenta. Pot cenzura orice impuls si pot pune in pericol orice tentativa de eliberare. In spatiul imploziv pe care cabina il propune, intre peretii sonorizati, minjiti de degetele care ii amprenteaza, Carmen Cotofana, Mihaela Dancs si Adrian Stoian sint urme care se sterg.
Urme care aburesc peretii pina cind nu se mai vad, intr-un performance care il face pe spectator sa reflecteze la propriile blocaje.
P.S.: Cvartet pentru o lavaliera a fost realizat cu sprijinul Administratiei Fondului Cultural National si sponzorizat de cel care a conceput site-ul LiterNet, Razvan Penescu.