Chiar de la inceput, ei si-au propus doar sa faca muzica, atit. Doar muzica pe care si-ar dori s-o asculte. Din cauza asta, inevitabil, au fost cenzurati de nenumarate ori. Cuvintele lor au fost prea grele pentru majoritatea.
Mi s-a parut natural sa fac lansarea primului meu roman, Pizdet, cu ei. Si am simtit fiecare album Luna Amara de parca ar fi al meu. Mi s-a parut natural sa-mi lansez si al doilea roman cu ei. O trupa cu oameni liberi, care nu s-ar murdari niciodata pentru a avea succes mai mare sau pentru bani, asa cum obisnuiesc sa faca „artistii” romani.
Acum simt ca ne-am „maturizat” impreuna. Mi-s foarte dragi. Si nu vreau sa le analizez muzica, sa vorbesc despre etapele lor, blabla. Poate ca sint unii care stiu sa o faca mai bine. Sa vada lucrurile din afara. Pentru ca eu ma simt cu ei din interior. Si e foarte bine, doar asta vreau sa spun.
Da, si despre maturitate. Al doilea meu roman a aparut, intr-o editie limitata, impreuna cu primul lor album. Mai am un vis. Atunci cind ne vom lasa, adica atunci cind vom fi batrini, as vrea ca ultima mea carte sa apara cu ultimul lor album. Mi s-ar parea corect si frumos. Si poate facem si un ultim turneu, de lansare si de adio.