Serialul britanic Bridgerton s-a bucurat de un mare succes pe Netflix în această iarnă, introducând intrigi de tip Gossip Girl în lumea curții regale britanice de la începutul secolului al XIX-lea. Adaptare a unei serii de romane istorice de Julia Quinn, scenarizată de „papesa“ seriilor de succes Shonda Rhimes (Grey’s Anatomy, Murder, Scandal), Bridgerton bate recorduri de audiență în streaming, dar nu și în curtea istoricilor. Asta fiindcă autorii serialului și-au asumat atâtea libertăți, încât, spun specialiștii, nu mai prezintă deloc perioada începutului de secol al XIX-lea britanic.
Dimpotrivă, Bridgerton metamorfozează istoria Angliei într-o imagine a ideologiei woke la modă astăzi: estetică pop, nobili mulatri etc. Realizatorul seriei, Chris Van Dusen, spune că vrea să vorbească publicului de astăzi, „apelând la o estetică și la o problematică actuală“. În acest proces, istoria reală este prima sacrificată. Și nu este decât un exemplu dintr-o modă tot mai actuală: cea de a falsifica istoria pe gustul activiștilor din zilele noastre. De exemplu, acum trei luni, un anunț provoca stupoare și controverse: modelul de culoare Jodie Turner-Smith a fost distribuită în rolul reginei Anne Boleyn (!), mama faimoasei Elisabeta I (foto), într-o nouă producție TV britanică. Reprezentanții Channel 5 s-au apărat spunând că producția este „un thriller psihologic care sfidează convențiile“ și care vrea „să pună într-o lumină feministă“ viața lui Anne Boleyn.
Revenind la Bridgerton, acesta „nu este decât cel mai flagrant exemplu într-un panteon crescând de drame istorice care alterează trecutul metamorfozându-l într-o formă brutală a preocupărilor prezente“, scrie revista „The Spectator“. „Întotdeauna reprezentările istorice au avut tendința de a se potrivi gusturilor contemporane și, într-o anumită măsură, ideologiilor. Dar asta se poate face cu vervă și subtilitate. (…) Totul a început prin cedarea în fața concepțiilor feministe. Dintr-o- dată, mari femei din trecut au început să fie portretizate drept luptătoare sexy pentru justiție socială“, scrie „The Spectator“, care dă ca exemplu serialele Dickonson (2019) sau cele despre Ecaterina cea Mare. „Dar“, scrie autorul articolului, „Bridgerton duce revizionismul istoric și mai departe, concentrându-se pe politici rasiale, obsesia vremurilor noastre, prezentând un vis revizionist în care oameni de culoare au ajuns în marea aristocrație britanică“, serialul sugerând că în realitate regina Charlotte (foto sus) ar fi fost neagră pe motiv că ar fi fost descendentă a unei concubine maure, idee bazată pe o teorie a unui istoric obscur.
Aceste rescrieri ale istoriei, spune autorul articolului, se înscriu în peisajul general, în care cei care vor să denunțe trecutul colonialist și rasist al Marii Britanii (și nu numai – n.r.) sunt gata să ajusteze istoria pentru a se potrivi cu convingerile lor. „Dărâmarea statuilor e un pas, «decolonizarea» curriculei universitare un altul. Muzeele sunt presate să se asigure că colecțiile lor se potrivesc cu acest scenariu ideologic contemporan“, spune „The Spectator“, autorul articolului temându-se că noile filme și seriale vor avea un cuvânt greu de spus în această nouă politică revizionistă: „De-a lungul timpului, felul în care ne imaginăm trecutul ajunge să formeze viziunea publicului. Ficțiunea devine fapt. Și, având în vedere milioanele de spectatori, contează felul în care decide Netflix că a fost istoria“.
Articolul continuă prin a arăta cât de puțin este cunoscută istoria în acest moment în rândul publicului, mai ales cel tânăr: „Un studiu recent arată că unul din zece mileniali crede că Margaret Thatcher a condus Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Aproape jumătate cred că, de fapt, era vorba despre Winston Churchill“. Același studiu a arătat că, dintre respondenți, tinerii britanici sunt convinși (6 la sută) că Primul Război Mondial a fost declanșat de asasinarea lui Kennedy sau că, în cursul conflictului, Anglia s-a luptat cu Rusia (25 la sută) sau Franța (19 la sută).
În fine, un ultim exemplu despre cum istoria este fals reprezentată în producțiile dedicate publicului actual este popularul serial The Crown. „Este nestemata în coroana de fake history a Netflixului“, spune „The Spectator“. „Este extraordinar de convingător. S-au depus eforturi uluitoare pentru a prezenta convingător trecutul, ceea ce dă serialului un aer de rigoare istorică. Numai că seria se îndepărtează de istorie ori de câte ori convine creatorilor seriei.“
Articolul amintește și faptul că Oliver Dowden, secretarul pentru Cultură în actualul guvern, a cerut celor de la Netflix să precizeze că The Crown este doar inspirat pe evenimente reale. Netflix a refuzat. „Dar nu a uitat să ne avertizeze că scenele ce prezintă bulimia prințesei Diana ar putea să ne provoace disconfort. Numai că proliferarea istoriei falsificate ar trebui să ne tulbure în egală măsură“, scrie revista britanică.
1 Trackback