Nu s-a gătat pandemia, continuăm Jurnalul.
Luni, 21 iunie
S-a furat codrul ca-n codru, s-au pierdut banii de diguri în gentuță, iar acum carpato-danubiano-ponticii (cedepiștii) pătimesc de pe urma inundațiilor, of. Trebuie că așa a vrut Dumnezeu, nu că avem retardul istoric prea sever, slugărind hoții ca proștii, așteptând să pupăm în bot și să păpăm tot, să ne descurcăm, să ne iasă și nouă ceva – Doamne, de ce noi?!
Aș vrea să nu neglijăm amănuntul că, iată, se împlinesc cinci ani de la gușa rănită a lui Adrian Năstase. Și – mai ales – că în tot timpul ăsta nimeni n-a văzut găurica glonțului.
Astăzi, de solstițiu, frumos, ziua este egală cu noaptea, și tot astăzi, așa cum s-a putut remarca la noi în țară cu prilejul fiecărui solstițiu, prostia e egală cu hoția.
Astăzi, creștinii îl pomenesc pe Sfântul Mucenic Iulian, lucru de care habar n-am avut până când – în căutarea unei harfe – am ajuns pe un site local din Oltenia cu aplecări ortodoxe. Se pare că Sfântul Mucenic Iulian a fost un sfânt mai mic, nu e de cruce roșie sau ceva. El s-a remarcat în timpul prigoanei împotriva creștinilor declanșată de nemernicul de împărat Dioclețian (284-305). Fiind denunțat creștin, Iulian a fost luat la mână de guvernatorul Marcian, prin părțile Ciliciei, fiind schingiuit în fel și chip.
Până la urmă, văzând că n-au ce să facă, l-au băgat într-un sac plin de șerpi veninoși și l-au aruncat în mare, dar Domnul a lucrat și marea a adus sacul pe uscat și așa au recuperat credincioșii trupul Sfântului. Bravo, Iulian. Întrucât mă cheamă și (eu fiind născut – evident – în luna iulie), nu pot decât să îmi declar un călduros la mulți ani, ce să mai fac altceva.
Eu cred că Italia poate lua titlul european, căci dragostea îndelung rabdă, nu caută ale sale și nu se îndoiește. Italia joaca fotbalul ca pe o viață, am tot spus asta.
O amintire de acum opt ani, de când cam luasem calea Haifei: „Mă nimeresc într-un vagon cu nouă militari israelieni cu armele de foc la brâu. Se uită urat pe mine, eu urât pe ei, ca la noi. Sunt român, le spun, căci aici e bine să fii român, și atmosfera se destinde. Unuia dintre ei i-au trăit bunicii la Suceava, înainte de Al Doilea. «Ești moldovean la bază», observ. Râde și un soare orbitor penetrează brusc fereastra punând Uziul într-o lumină ciudată. Soarele îmi trage moldoveanul la somn, iar eu îl las să doarmă“.
Numai proștii cred că întotdeauna clientul are dreptate. Noi, ceilalți, știm: clientul nu are întotdeauna dreptate – Enzo Ferrari.
Duminică, 20 iunie
O frumoasă amintire de acum doi ani: Splendid rezumat al fibrei naționale – bravo tinerilor care la examenul maturității tocmai au dat ca sinonime la verbul „a făgădui“ româneștile „a aburi“, „a fraieri“ și „a prosti“.
O constatare, cu prilejul pandemiei: am fost sapienși, dar nu mai suntem.
Am auzit două frumoase proverbe turcești. Le redau întocmai: „Prietenii știu să tacă împreună“ & „Cutia goală face mai multă gălăgie“.
Așa cum am avut noi altădată bonjuriștii, bonjur, popor!, tot așa ar trebui să consacrăm noua generație de impostori sub frumosul nume de wowuiștii. Wowuiștii, care se miră de toate alea, doar că i-au cocoțat vlahii în scaun, deși pe cont propriu abia trec strada, nu-i miră, wow. Alături de wowuiști sunt, desigur, un etaj mai jos, și omegeiștii, omg, omg și ăștia.
Vineri, 18 iunie
O nouă idee scandaloasă: o oră de educație pe săptămână în școli.
Propun înlocuirea expresiei „Au ajuns oamenii pe lună și noi nu suntem în stare să…“ cu expresia „Au inventat oamenii ceasul cu cuc și noi nu suntem în stare să…“. De exemplu: au inventat oamenii ceasul cu cuc și noi nu suntem în stare să avem apă caldă în Militari.
Joi, 17 iunie
Acum ce urmează? Să băgăm și educația în școli?
1 Trackback