Am sa incep asa: „We are truly sorry to inform you that Urma is in severe coma, due to malfunction of vital organs, caused by a rare mental disorder. Chances for a complete recovery, barely visible. Death imminent. Please stand by, we will announce you the precise date and location of the memorial service”. Si am sa te intreb asa: Death imminent, probable or no way? Daca e „imminent”, cind are sau cind a avut loc inmormintarea?
In ultimii doi ani am observat un interes deosebit acordat unor detalii pe care nu le-am dorit nicicind in preajma Urmei. Am spus de la bun inceput ca venirea si plecarea se fac discret, fara anunturi si fara ceremonii de despartire. Din pacate, independent de vointa mea am fost implicat cu destul de multa consistenta si entuziasm in scenarii, zvonuri si povesti lipsite de rost si adevar. Unul dintre reprosurile repetate cu un entuziasm pe care nu il pot intelege a fost acela ca Urma nu isi exprima pozitia oficiala, cu ajutorul unui comunicat oficial. Ramin la convingerea ca semnatarii acestei critici nu au inteles sensul acestei formatii de la bun inceput.Textul respectiv le este adresat si sper sa fi potolit definitiv curiozitatea celor care au considerat comunicatele mai importante decit muzica trupei din care fac parte.
O trupa moare cu adevarat doar atunci cind muzica ei nu reuseste sa supravietuiasca in timp. Sint o multime de artisti in Romania sau strainatate, care supravietuiesc intr-un succes dependent de prezenta lor intr-un circuit aglomerat de muzici fara substanta. Prezenta lor e necesara pe o scena sau intr-o emisiune televizata, continutul artistic nefiind suficient de matur sau responsabil pentru a rezista de unul singur. In cazul Urmei, cred ca trei copii lasati in urma, respectiv Nomad Rhymes, Anger as a Gift sau Trend off, au avut parte de o educatie care le permite sa existe pe cont propriu. Si nu cred ca e intimplator faptul ca acum grupul Urma are probabil mai multi prieteni ascultatori decit atunci cind sustinea concerte live.
In perioada de coma a trupei, a aparut un nou album, Trend off. De ce atunci?
Probabil modul ironic al timpului de a iti aminti cum ai inceput un drum sau o calatorie. Urma a inceput la fel, cu Nomad Rhymes, un album aminat mai bine de un an de o serie de motive create de oameni care sustin si promoveaza in public prietenia si colaborarea artistica, desi in mod categoric pentru ei notiunea de grup e similara cu a cea a unui club de fotbal in care transferurile de jucatori trebuie avizate de conducere.
Ca muzician si producator al acestui nou material muzical evident ca regret nespus modul in care albumul Trend off a aparut pe piata si as fi dorit ca acest album sa fie scutit de povestile si scenariile suplimentare, la urma urmei e un album care prezinta 14 cintece noi si o noua poveste semnata de cei prezenti in Urma, un album care si-a dorit sa impuna un standard artistic, si nu sa creeze subiecte de cabaret. Din fericire, aspectul care ma multumeste e acela ca am reusit sa duc un lucru la bun sfirsit in conditii destul de potrivnice. Trist e faptul ca majoritatea informatiilor, discutiilor pe seama Urmei in ultimii ani sint legate de despartire, finalitate, sfirsit de drum. Mi-ar fi placut sa aud mai multe despre povestea unor muzicieni care au petrecut o vara in Germania pentru a duce la bun sfirsit un album care trebuia sa schimbe modul de perceptie si prezentare al unui material muzical in Romania. Personal cred ca am reusit, si pentru mine Trend off reprezinta punctul in care formatia din care fac parte a aratat din nou ca lipsa compromisurilor necesita un pic mai mult decit simple declaratii de presa.
Lansarea acestui album la ceva timp de la „disparitia” trupei a dus la vinzari mai mari? Intreb asta pentru ca albumul nu a beneficiat de un turneu de promovare.
Din nou termeni ca disparitie, e amuzant… Acum de fapt va vorbesc din neant, e liniste, stau la o cafea cu LeRoi Moore, sa-mi fie tarina usoara…
Evident ca nu, DISPARITIA trupei nu poate fi un aspect pozitiv privind vinzarile trupei. Probabil daca ar fi fost o disparitie mai spectaculoasa, ceva accident de masina sau avion, si ar fi existat un marketing eficient, gen tricouri, cesti de cafea si postere colorate ar fi fost un boom financiar. Din pacate, eforturile mele au fost in directia realizarii unui album complet, continut si prezentare, prin urmare cred ca am omis deliberat acest aspect, omitere pentru care de altfel insist sa ma felicit.
Cam cit vinde insa o trupa de nisa, cum sinteti/erati voi?
Urma nu a fost niciodata o trupa de nisa. E o muzica pe care o asculta cu drag si parintii mei, care au crescut probabil cu Adriano Celentano si Anda Calugareanu. Nu stiu cit vinde o trupa de nisa, si fara sa fiu ipocrit, aspectul vinzari a fost cel care m-a interesat cel mai putin in periplul meu muzical. Si poate am gresit la acest capitol, la urma urmei sint doua albume in urma, respectiv primele doua pe care o multime de oameni si le doresc in original, si pentru care va trebui sa gasesc o solutie rapida si eficienta de rezolvare, mai precis de a le oferi albumele respective cu ajutorul unui tiraj nou. Daca cunoasteti un avocat bun, nu ezitati sa imi dati datele de contact, probabil ar fi cea mai eleganta modalitate de rezolvare a unei situatii delicate.
Referitor la vinzari, stiu doar ca Urma a depasit asteptarile celor care se ocupa cu comercializarea produselor muzicale, si acest aspect ne-a convins ca pentru a vinde nu trebuie neaparat sa faci rabat la calitate.
Cind ati lansat albumul Trend off, nu ati sustinut un concert, ci a fost o auditie. Acesta a fost si unul dintre reprosurile aduse si pe care le-am citit pe diverse site-uri. De ce ati ales aceasta modalitate de a lansa un album?
E usor sa faci reprosuri, dar probabil pentru un ascultator Urma sint motive intemeiate, la urma urmei nimic nu poate suplini prezenta live a artistului preferat. Din pacate, conditiile au fost de asa natura incit a trebui sa fac aceasta alegere, cu toate consecintele mai putin placute. Dar ma indoiesc ca ar fi fost mai frumos sa il lansez pur si simplu in magazine, fara sa ofer posibilitatea nici unui ascultator de a interactiona cu cei care au semnat acest album. Mie mi s-a parut de bun-simt sa fiu prezent si sa semnez acest album celor care si-au dorit acest lucru.
Spuneai, la lansarea albumului Anger as a Gift, ca „intr-o lume aparent defecta se pot inca manufactura lucruri frumoase. Iar furia cauzata de lipsa de normalitate existenta in jur poate constitui ingredientul major al unui lucru bun. Care nu critica, ci schimba”. Ce a schimbat muzica Urma? Prin ce s-a impus Urma pe piata muzicala?
In 2003, in timp ce lucram la albumul Nomad Rhymes, o mare parte din muzicienii din trupele relativ tinere din acea perioada creau voluntar muzica ce putea exista doar intre Calarasi si Vama Bors, prezentindu-si albumele in conditii care pentru mine personal se numesc albume demo, si nu carti de vizita ale unui artist profesionist. Albumul Nomad Rhymes a aparut in 2003 in conditii in care cu greu gasesti un album pe piata chiar in acest moment, aceiasi artisti care sustineau ca un continut muzical prezentat in limba engleza e sortit esecului din cauza lipsei de interes a caselor de discuri sint acum, in acest moment, autorii unor materiale muzicale care le permit sa concerteze in Praga sau Berlin si, incet-incet, preocuparea pentru prezentarea pe care trebuie sa o aiba firesc un material muzical devine tot mai serioasa si mai responsabila. In continuare nu as fi sincer sa sustin ca sint multumit de tot ce ma inconjoara si inca vad multe albume la vinzare in care nu exista nici cea mai mica intentie de a crea un produs complet si frumos.
E mult spus sa sustii ca Urma a fost sursa sau cauza schimbarilor acestor aspecte in industria muzicala romaneasca, evident e doar faptul ca, spre deosebire de mediul muzical existent in Romania, Urma a avut o constanta in toate actiunile semnate pe parcursul celor trei ani de activitate si alaturi de colegii mei am facut eforturi si sacrificii importante pentru a evita aceste deficiente in cadrul demersurilor noastre.
Este pregatita piata muzicala din Romania pentru trupe ca Urma? Pot rezista ele?
Personal, daca ajung intr-o camera mizerabila in care trebuie sa petrec citeva zile, imi suflec minecile si fac curat, pentru a ma simti bine in timpul petrecut acolo. Dau jos pestisorul de sticla de pe televizor, in locul tabloului cu Rapirea din Serai iarna pun eventual poza mea preferata cu Miles, semnata Anton Corbjin si ma simt bine, atit timp cit trebuie sa ma simt bine in acel loc. La fel e si cu piata muzicala din Romania, daca nu te simti confortabil, ai decenta si schimba ceva, fa-o sa fie pe gustul tau, cu toata risipa de energie necesara. Cam multa vaicareala pasiva in Romania, ar trebui instaurata o lege a bunului-simt in care critica sa fie permisa doar celor care ofera o alternativa justa si corecta a aspectelor pe care le considera nepotrivite. Din pacate, in majoritatea cazurilor critica functioneaza doar ca o scuza fireasca si normala a compromisurilor efectuate de cei aflati in postura de acuzatori. Exprimarea „Ce vrei sa fac, sint artist, vrei sa mor de foame? Asta stiu sa fac, doar nu vrei sa bat cuie” probabil va suna extrem de familiar.
Ati fost un grup care s-a dezvoltat foarte rapid. Cum ati reusit? Ati facut compromisuri?
Privind dezvoltarea sau ascensiunea noastra ca grup, intr-adevar cu mult mai rapida decit asteptarile noastre, cred ca poate fi luata drept garantie a existentei unui public numeros in Romania care isi doreste sa asculte un pic mai mult decit un slagar estival construit constient cu scopul de a sustine campania publicitara de vara a unui producator de bere. Probabil daca ar exista aceasta incredere in fiecare artist roman, anume increderea intr-un public numeros in Romania dornic de muzica buna, cred ca multe alte trupe s-ar dezvolta la fel de rapid. Mi-e greu sa cred ca din 22.000.000, sper sa fiu exact, o trupa nu isi poate cistiga sau aduce alaturi citeva mii de oameni pentru a imparti un gind comun.
Privind compromisurile, cred ca am raspuns deja la acest capitol, atit in acest interviu, cit si prin prisma materialelor semnate pina acum.
Albumele voastre arata foarte bine. Este un lux pe care nu si l-au permis, se pare, nici muzicieni vechi. De unde ati avut bani pentru asa ceva? Ati avut sponsori?
Imi cer scuze, dar sa faci un dus, sa iti calci camasa cind mergi la birou si sa te aranjezi un pic mai bine cind mergi sa iti cunosti prietena in parc nu mi se pare in nici un caz un lux, si ma indoiesc ca necesita prezenta unui sponsor. La fel mi se pare bizar sa iti faci o vila de 10 camere, ce arata impunator la exterior si tu de fapt sa iti faci veacul ghemuit pe o saltea de podea. Cred ca e un echilibru care inca e in formare in Romania, sint prea multi proprietari de masini de lux care stau cu mama in chirie la periferia Bucurestiului. La fel e si cu albumele si modul lor de prezentare, inconstienta unor artisti care vor si li se pare normal sa cinte la Sala Palatului, sa fie considerati artisti de top si in acelasi timp pun in vinzare albume care nu sint nimic mai mult decit produse comparabile cu cele ale unei productii de casa, cu ajutorul unei imprimante si al unui burner modern. Nu pot intelege acest aspect, nici de la artistii din vechea generatie, nici de la cei care intr-un fel sau altul fac parte din generatia mea. Personal am ca model de album reusit romanesc un produs remarcabil, numit Cantofabule al celor de la Phoenix, unde o mina de artisti si-au dorit sa impuna un standard si au creat un album care e la fel de viu si astazi. Si care e complet pornind de la sunet pina la prezentare, desi e facut cu 30 de ani in urma. Cred ca e o alegere pe care trebuie sa o faca un artist contemporan, privind cistigul pe termen lung pe care din pacate multi il considera irealizabil sau nepotrivit de rentabil.
Spuneai ca aparitia trupei a fost un accident. Moartea ei a fost tot un accident?
E destul de frig aici, cred ca m-am indepartat prea mult de cazanele de smoala ca sa va pot raspunde la aceste intrebari. Jim Morrison era prea galagios, permiteti-mi sa fac o pauza mica ca sa il linistesc. Bun, am revenit, Jim e pe miini bune, alaturi de Florian Pittis. Da, cred ca a fost un accident. De fapt doua, intr-o singura noapte de februarie. Iar dimineata ne-am trezit si ne-am dat seama ca sintem morti, prin urmare ne-am retras din activitatea concertistica pentru a nu speria ascultatorii.
Anul trecut ai luat decizia de a amina lansarea ultimului album pina cind presedintele Traian Basescu, pe atunci suspendat, va fi reinstaurat. Daca ar fi sa lansezi acum un album intr-o tara condusa de un presedinte care foloseste un vocabular nu tocmai corespunzator functiei sale, ai face-o?
Asta e o intrebare care imi modeleaza sugestiv raspunsul. Sper ca nu va sponsorizeaza domnul Geoana, daca tot discutam politic. Anul trecut am luat o decizie pe care o consider justa si acum. In opinia mea, domnul Basescu, pe care de altfel nu il cunosc personal si nu am avut nicicind un schimb de idei sau opinii cu domnia sa, reprezinta primul presedinte ales democratic in ultimii 2.000 de ani in spatiul mioritic. Si e primul presedinte care, cu toate lipsurile sale de diplomatie sau exprimare, ma onoreaza si ma multumeste in calitate de cetatean al acestui stat. Asta nu inseamna ca nu exista posibilitatea de a avea un presedinte mai bun sau mai responsabil, atunci cind voi vedea acel exemplu cu siguranta voi fi unul din primii sustinatori. Pina atunci, ma bucur sa vad unul din primii politicieni care a inteles sa ramina om si sa se comporte ca atare.
Referitor la alegerea privind lansarea unui material muzical viitor, cred ca prefer un presedinte cu o exprimare uneori nepotrivita, dar care da dovada de sinceritate si onoare, decit unul care a evitat cu eleganta puscaria, desi actiunile sale directe au dus la moartea mai multor oameni nevinovati in Piata Universitatii.
Videoclipul piesei A Place for Me este altfel. Voi nu ati fost cunoscuti ca o trupa militanta. De ce ati ales sa faceti un astfel de videoclip? De ce ati decis sa colaborati cu Daniel Gontz?
Nu cred ca e un clip militant, si deja am avut prea multe debate-uri pe acest subiect. Sint o piesa si un clip care se afla in strinsa legatura cu acel colt de liniste pe care il cauta fiecare, si pe care de cele mai multe ori, intr-un mod ironic, dupa cautari si expeditii prelungite, ajungi sa il descoperi foarte aproape de punctul de plecare. Iar privind modul diferit de prezentare a acestui nou videoclip, cred ca fiecare material video ar trebui sa fie diferit si sa prezinte o poveste noua. Legat de colaborarea cu Daniel Gontz, personal mi-ar placea sa mai colaboram pentru inca o serie de zece materiale video. E un artist care nu ezita sa isi spuna raspicat punctul de vedere, iar pentru mine asta reprezinta o calitate rara in Romania.
„Urma imi lipseste si mie in fiecare zi”
Unui fan ca mine, care nu stie multe despre istoria trupei, dar care a adormit si s-a trezit cu muzica voastra, ce i-ai spune acum?
Asta da coincidenta placuta. I-as spune ca in ultimii cinci ani de asemenea am adormit si m-am trezit de multe ori lucrind la o idee de urma corecta si responsabila, pe care sa o impart cu cei dragi si pe care sa o consider simbol al momentelor in care am incercat cu sinceritate sa aduc la un loc suma destinatiilor frumoase cucerite in timpul calatoriilor mele. Si daca nu as parea foarte convingator, probabil i-as spune incet la ureche ca Urma imi lipseste si mie, in fiecare zi, si cu siguranta perioada petrecuta cu chitara in brate, inconjurat de cabluri e cea mai frumoasa calatorie facuta pina in prezent. Dar din neant, in toiul disparitiei, e dificil sa spui ceva, trebuie sa ma retrag, ma asteapta Miles Davis la un sah, ne auzim mai tirziu.