Autor al mai multor simfonii si diverse piese mai scurte, Kancheli are in plus experienta indelungata a muzicii de teatru si film. Compozitorul traieste de mai bine de un deceniu la Anvers. Experientelor razboiului rece, celor ale razboaielor nationaliste de dupa 1991, urmate de asa-numitele conflicte inghetate, li s-a adaugat experienta exilului si a meditatiei la el. Sensibilitatea fata de, precum si perceptia razboaielor de succesiune ce au urmat declararii independentei republicilor postsovietice sint nu atit atenuate de privirea de la distanta, cit marcate de visul unei lumi integrate, pasnice. Spre deosebire de unul dintre interlocutorii din lumea muzicala rusa, ahtiat dupa putere si gata sa minimalizeze sau sa justifice politica epocii Putin…, cum este dirijorul Valery Gergiev, Kancheli nu vorbeste in termeni de cincinal si de o lume in perpetua competitie, cu o Rusie ce si-ar propune sa depaseasca pe plan cultural Statele Unite si Japonia. Dimpotriva, cu o doza de impaciuire, este mai curind gata sa-i acorde lui Gergiev scuza de as fi pierdut capul sub greutatea istoriei si a propagandei.
Little Imber, numele discului a carui muzica este o evocare a razboiului si, concomitent, o chemare la ratiune, vine de la numele unui mic sat britanic. Situat in centrul unei zone de exercitii ale armatei britanice, in Cimpia Salisbury, Imber a fost transformat peste noapte, in 1943, intr-o zona de razboi. Cei 160 de locuitori ai catunului au fost evacuati pentru a li se crea trupelor aliate anglo-americane un spatiu de instructie pentru proiectata invazie a Frantei si luptele de strada. Dupa razboi, in ciuda cererii de reintoarcere facuta de locuitori, armata britanica a sechestrat terenul, ramas pina astazi o zona de instructie. O singura zi pe an, locuitorilor fostului sat li se permite sa asiste la un serviciu religios in biserica datind din secolul al XIV-lea si sa ingrijeasca mormintele familiilor.
Piesa comandata lui Kancheli de societatea Artangel a fost cintata pentru prima oara in Imber in august 2003, dupa o negociere de doi ani cu armata. S-a vorbit mult atunci de o muzica religioasa, de incantatii si evocari ale trecutului, in favoarea acceptarii lui in pace. Citat de cotidianul „Independent”, Kancheli spunea atunci ca „exista o diferenta intre muzica religioasa si cea spirituala. Muzica mea, in mod sigur, nu este religioasa”. Ea ar fi conectata mai curind cu capacitatea umana de a indura. „Nu este in mod necesar o muzica despre memorie si trecut, ca o cale de a privi spre viitor. As fi insa foarte fericit insa daca as putea crede ca tot ce s-a petrecut in trecut si se intimpla in prezent, nu s-ar repeta in viitor”.
Dupa spusele lui Kancheli o experienta similara a avut loc in Georgia unde, nu departe de Tbilisi, armata sovietica a folosit pentru trageri minastirea David Garedji, construita in secolul al X-lea si a distrus mare parte din frescele de importanta istorica.
Micul Imber se infrateste perfect cu Amao Omi, in limba georgiana, razboi lipsit de sens si pe care compozitorul o vede ca pe o „pledoarie pentru pacea interioara si exterioara”.
Intimplarea – din nou intimplarea – a facut ca premierei lui Little Imber sa-i urmeze, la circa o saptamina distanta, premiera britanica a unei piese compuse in 2002, Warzone, la comanda Orchestrei si a Festivalului din Rotterdam, conduse de Valeri Gergiev.
Cu acel prilej, intr-o scrisoare speciala, compozitorul explica dirijorului: „Ca titlu al piesei de dedicatie am ales cuvintul oset vorzone care inseamna «iubire». Cind am scris cuvintul cu litere latine, am realizat brusc ca sunetul cuvintului corespunde intr-o masura expresiei engleze «zona de razboi»… Asa cum stim, uneori e suficient un gest negindit pentru a transforma dragostea intr-o «zona de razboi». Calea inapoi de la «zona de razboi» la iubire este insa lunga si grea…”.
*Giya Kancheli, Little Imber for small ensemble, voice, children’s and men’s choir. Matrix Ensemble, Rustavi Choir, Children’s Choir. Nika Memanishvili, conductor.
ECM 476 6398. 2008