Este stiut ca Handel s-a nascut la Halle, in Saxonia inferioara, la 23 februarie 1685. Prima lui slujba muzicala a fost, in 1702, ca organist la catedrala locala calvina. Dupa un an avea sa o paraseasca si sa plece la Hamburg, unde si-a cistigat viata ca violonist in orchestra operei Gansemarkt. In ianuarie 1706 devenea un compozitor jucat, odata cu premiera primei sale opere Almira. Intre 1706 si 1710 isi petrecea viata in Italia, fascinat de opera italiana si compunind opera pentru scenele de la Florenta si Venetia si cantate seculare pentru aristocratia romana de la curtea papala. Revenea in 1710 in Germania si pentru scurta vreme era capelmaestru al printului elector de la Hanovra, iar apoi isi incepea cariera de mare succes in Anglia. In 1719 devenea director muzical al companiei Royal Academy of Music, in 1727 primea cetatenia britanica, iar un an mai tirziu constituia propria sa companie de opera. In deceniul al treilea al secolului al XVIII-lea incepea sa publice seria sa, de nemasurata frumusete, de oratorii, intre care Messia, a carei premiera are loc la Dublin, in 1742. Din 1751, Handel isi pierdea treptat vederea si odata cu ea i se diminua si productia muzicala, ultimul oratoriu splendid, Jephta, avind premiera in 1752. Compozitorul murea la 14 aprilie 1759, in duminica Pastelui.
Daca i se cunosc aproape toate deplasarile si schimbarile bruste de destin, ratiunile lor ii pun inca in incurcatura pe muzicologi. Ce l-a facut pe Handel ca, in ciuda unei cariere de imens succes, la numai 25 de ani, sa paraseasca totusi Italia si sponsorii sai, intre care cel putin trei erau cardinali la curtea papala? Mister. De ce la mai putin de un an abandona pozitia de capelmaestru la Hanovra pentru a pleca la Londra? Alt mister, ideea de a fi fost insarcinat cu o misiune diplomatica secreta de principele elector, viitorul rege George I, parind indoielnica. In 1733, in calatorie de concerte la Oxford, Handel refuza propunerea Universitatii de a-i conferi un titlu de doctor onorific. Cunoscuta fiind lipsa lui de modestie, inca un mister pentru muzicologi.
Iar semnele de intrebare se inmultesc la infinit. Ce aprecia mai mult Handel intre compozitiile sale? Dupa diverse marturii, nu corul Aleluia din Messia, cum s-ar putea crede, ci cel narativ, He saw the lovely youth din Theodora. In ce masura a fost familiar Handel cu muzica lui Bach? Mister. Ceea ce se stie este ca ambii l-au avut prieten pe Telemann. Altfel, compozitorul pretuia cu deosebire muzica lui Alessandro Scarlatti, Lotti, Gasparini si Bononcini si a folosit idei muzicale ale lui Carissimi, Stradella si Blow.
Misterioasa li se pare exegetilor si masura in care sanatatea treptat deteriorata a lui Handel i-a influentat capacitatile muzicale. Stephanie Pain publica la inceputul lunii un articol special pe aceasta tema in „New Scientist“. Inca in 1737 „Evening Post“ relata despre un prim atac cerebral ce i-ar fi intrerupt cariera stralucita. Cariera avea sa continue insa alti 20 de ani, chiar daca Handel era in mod repetat suferind de pe urma obezitatii sale si a ceea ce medicii considera astazi o treptata otravire cu plumbul ce contamina alimentele, produsele medicale si cosmetice, inclusiv pudra aplicata in epoca fara limita.
Muzica avea sa-i fie influentata serios de aceasta deteriorare a sanatatii si constientizare a mortalitatii sale, ceea ce ar explica abandonarea rapida dupa 1737 a operei si concentrarea pe oratorii compuse in jurul istoriei unor personaje mai umane si mai tragice.
Israel in Egipt, Jephta, Saul, Solomon fac parte din aceasta serie umanizata, in contrast cu personajele imortale anterioare. Sint oratoriile ce merita, poate, sa fie cunoscute cu prioritate de melomanii ce-l descopera pe Handel. O ocazie pe care casa Philips o incurajeaza zilele acestea, reimprimind pe discul compact, intr-un cofret la un pret relativ ieftin, interpretarile inregistrate de John Eliot Gardiner in urma cu doua decenii.