Oscar... romanesc pentru crema teatrului mondial
In primavara, la Torino, la cel de-al XXII-lea Congres al Asociatiei Internationale a Criticilor de Teatru (AICT), s-a luat decizia infiintarii unui premiu care sa rasplateasca un slujitor al Thaliei, sa innobileze o personalitate care a contribuit de o maniera esentiala la maretia teatrului din intreaga lume, pina la a schimba natura reflexiei critice asupra teatrului.
Presedintele AICT, Ian Herbert, unul dintre cei mai importanti shakespearologi din intreaga lume, a decis alaturi de board-ul prestigioasei institutii, la propunerea sectiei romane a AICT, ca aceasta din urma sa realizeze trofeul. Proiectul a fost conceput de pictorul scenograf Dragos Buhagiar si reprezinta un baston cu miner de argint. De realizarea trofeului se va ocupa Fundatia „William Shakespeare”, cu sediul la Craiova, condusa de cunoscutul om de teatru Emil Boroghina.
Premiul Thalia, precum si trofeul aferent vor fi inminate lui Eric Bentley in cadrul Congresului jubiliar al AICT, care va avea loc pe 25 octombrie la Seul (Coreea de Sud), cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la infiintarea Institutului International de Teatru. Premiul va fi decernat de ministrul Culturii si Turismului din Coreea de Sud. AICT a fost fondat ca si organism afiliat al UNESCO in 1956.
Diploma acordata lui Eric Bentley va fi inscriptionata cu numele Fundatiei „William Shakespeare” din Craiova, ceea ce, realmente, reprezinta un formidabil beneficiu de imagine pentru Craiova si Romania.
Din Romania vor luat parte la festivitati Ludmila Patlanjogu, presedintele sectiei romane a AICT, Alice Georgescu si Emil Boroghina.
Cine este Eric Bentley?
Desi primul laureat al Premiului Thalia, ales dupa consultarea miilor de membri ai AICT din 50 de tari, este o figura de prim rang a teatrului mondial, unul dintre cei care au influentat teatrul secolului trecut, se cuvin trecute in revista citeva date importante ale prodigioasei sale activitati.
Premiatul, care este critic de teatru, regizor, profesor, traducator, dramaturg el insusi, s-a nascut in 1916, in Marea Britanie. A studiat la Oxford si la Yale inainte de a fi numit profesor la Universitatea Columbia, la State University din New-York, la Maryland University. El a atras atentia ca traducator in anii ’40, cind a facut cunoscut lumii anglo-saxone teatrul lui Bertold Brecht. Intre 1952 si 1956, a preluat postul de critic de teatru la „The New Republic”, iar articolele sale, pe care le-a strins ulterior in cartea Ce este Teatrul, au devenit de referinta. In aceeasi perioada, cartea sa In cautarea teatrului a oferit un portret clasic al teatrului european la mijlocul secolului XX. In perioada anilor ’50, scrierile sale in domeniu, ca si traducerile, in special din teatrul lui Pirandello, au ajutat la crearea a ceea ce, indeobste, este numit canonul de scriitura dramatica in limba engleza al secolului. Volumele sale Teatrul Modern si Teatrul Clasic, aparute in mai multe tomuri, reprezinta referinta universala in materie de teatru in ceea ce priveste creatia unor Schnitzler, Wedekind, Gogol, Kleist. Amicitia sa profunda cu Brecht, despre care a scris studii importante, a constituit pentru Charles Marowitz subiectul unei piese remarcabile, jucata intr-un turneu in SUA: Partenerii tacuti.
A scris si piese care reflecta preocuparea sa profunda pentru fenomenul social si politic. Trei dintre acestea, inspirate din teatrul lui Heinrich von Kleist, constituie Variatiunile Kleist. O alta piesa dezbate procesul intentat in epoca lui Oscar Wilde: O dragoste a Lordului Alfred. A scris si o piesa care surprinde tristele audieri ale Comisiei McCarhhy, din SUA anilor ’50: Esti acum sau ai fost vreodata…?.
In numeroasele sale carti, s-a interesat cu precadere de rolul Autorului. Printre operele sale de substanta se numara Scenaristul ca ginditor si Viata dramei. De-a lungul anilor a luat constant apararea comunitatii gay.
In 1990 a fost ales in Academia Americana de Arta si Literatura. In 1998 a devenit membru al US Theatre Hall of Fame. A implinit 90 de ani in acest an si locuieste la New York.