Vorbesc, desigur, despre excluderile pe banda rulanta din PNL. Si nu excluderile in sine sint o problema, caci, de vreme ce unii liberali fac tot ce pot pentru a distruge imaginea partidului in ochii electoratului, e clar ca ei nu mai au ce cauta in partid. Problema care se pune insa e modul in care se fac aceste excluderi. PNL actioneaza parca intr-o disperare, lipsit de strategie si de un orizont definit – in fiecare saptamina, ofera presei, dar mai ales contestatarilor, prilejul sa atace, cu opinii devenite deja clisee, partidul. Televiziunile isi pot trece deja in grila de programe cite un episod din emisiunea (condimentata cu intrari in direct) numita „Excluderea saptaminii”, ceea ce inseamna, implicit, cite o picatura chinezeasca in crestetul PNL.
Greseala de strategie imi pare a fi aceea ca liberalii n-au stiut sa profite de unele momente extrem de slabe ale disidentei din partid, cum ar fi cel in care Mona Musca, unul dintre liderii opozitiei, si-a sifonat imaginea in fata electoratului, mintind cu nonsalanta in legatura cu colaborarea ei cu Securitatea. Atunci a fost un prilej bun pentru a „rupe relatiile” cu disidentii interni, intr-o perioada scurta – iar reactiile din presa s-ar fi stins de mult. Asa, revenind periodic cu cite o excludere, PNL nu face altceva decit sa intretina focul pe care vintul il sufla chiar asupra sa. Iar Tariceanu isi dovedeste, astfel, o prima slabiciune clara ca presedinte al partidului.
Problema este insa si mai complicata. A devenit evident pentru oricine ca disidenta liberala este sustinuta, incurajata, ba chiar coodonata in mare masura de presedintele Basescu si de partidul subordonat PD. La inceputul saptaminii, liderul PD Emil Boc a reiterat, ipocrit, desigur, tema unificarii liberalo-democrate intr-un singur partid. Sigur ca tema a devenit ridicola, dar reexpunerea ei are un rost clar: PD-ul isi arata inca o data increderea in Alianta si in principiile ei fondatoare. Grupul disident liberal face acelasi lucru, mai mult, confisca ideea initierii Aliantei din partea PNL. Ceea ce, nu-i asa?, ne va ajuta sa intelegem ca dreptul la Alianta si la procentul ei electoral il au doar PD-ul si liberalii exclusi. Impreuna vor forma un partid puternic si pregatit sa ia sub obladuire tot electoratul Aliantei, trimitind PNL-ul intr-o zona obscura, ca partid care a refuzat sa continue sub stindard.
Aceste actiuni sint foarte periculoase pentru PNL, iar reactia a fost, din pacate pentru liberali, tot una viscerala, si nu politica: mai toti liderii au ricanat la propunerea PD amuzindu-se, ironizind-o etc. Adica exact asa cum se asteptau democratii sa se intimple, caci tocmai acesta era scopul reincalzirii ciorbei. Prin urmare, slabiciunile de care dau dovada in ultima vreme liberalii ar trebui sa devina ingrijoratoare pentru membrii partidului. Continuind asa, reactionind tirziu sau prost, PNL risca, intr-adevar, sa aiba aceeasi soarta cu PNT-ul. Iar noi riscam sa raminem cu un partid unic, mare si frumos, inhamat „european” la sareta presedintelui Traian Basescu.