Primul text din volumul Cit de mult o iubim pe Glenda, penultima carte de povestiri a lui Julio Cortazar, descrie o veche asociere, aceea dintre femei si pisici, careia literatura nu inceteaza sa-i aduca noi exemple: „Am vazut ca pisica – scrie autorul Sotronului – era aidoma lui Osiris si ca privea in departare ceva ce zidul cu fereastra nu ne lasa sa vedem… era tot pe partea impartasita, privind dincolo de fereastra, unde nimeni nu putea sa vada ceea ce vedeau ele, ceea ce numai Alana si Osiris vedeau intotdeauna, cind ma priveau drept in fata“. Cele zece povestiri din Cit de mult o iubim pe Glenda pot fi numite, la fel ca si cele ale lui Cervantes, „povestiri alese“. Ele sint intr-adevar povestiri exemplare, definitorii pentru literatura lui Cortazar (Fernando Iwasaki, in prefata cartii, face deosebirea intre literatura lui Cortazar si literatura Cortazar), caci reunesc toate temele mari ale scriitorului, intersectindu-se cu celelalte povestiri din cartile sale anterioare, care stau de asemenea sub semnul jocului si al hazardului, caci „atitea lucruri incep si poate se incheie ca un joc“ (inceputul povestirii Graffiti).
De la iubire la crima e doar un pas, iar pasiunea violenta poate duce adesea la un final neasteptat. Scene pline de senzualitate si de iubire corporalista (termenul ii apartine lui Ortega y Gasset) se impletesc in acest volum de povestiri de numai doua sute de pagini, pentru a oferi cititorului imaginea unui Julio Cortazar putin diferit de cel din Sotron, chiar daca jocul ocupa acelasi rol important si in Cit de mult o iubim pe Glenda. In povestirea care da si titlul volumului, un grup de fani ai actritei Glenda Garson se hotarasc, din prea multa iubire (nu admiratie), sa o ucida. Finalul povestirii poarta bineinteles marca Cortazar: „O iubeam atit de mult pe Glenda incit aveam sa-i oferim o ultima perfectiune inviolabila. La inaltimea de neatins unde o asezaseram ca sa o proslavim, aveam sa o scutim de cadere, credinciosii ei fani vor putea sa ii ofere prinosul lor nestirbit: de pe o cruce nu coboara nimeni viu“, iar acest „de pe o cruce nu coboara nimeni viu“ se aude ca un ecou in toata cartea.
Un joc cu iubirea si razbunarea
Cea de-a cincea povestire, Taieturi din ziare, se incheie tot cu o crima, de data asta una sadica, asemanata chiar de catre narator cu o scena din Jack London in care un barbat e torturat, pina la moarte, de femeile dintr-un trib. Astfel de scene apar adesea in povestirile lui Cortazar, alaturi de scene erotice violente descrise in detaliu. Este si cazul povestirii Tangoul de la intoarcere: „A tipat, dar in gura lui Simon care stia clipa, care ii tinea limba intre dinti si isi ingropa degetele in parul ei, a tipat, apoi a plins sub miinile lui Simon care ii acopereau chipul mingiind-o, s-a inmuiat cu un ultim tinguit ce se prefacea intr-un gifiit si intr-un plinset dulce si tacut, intr-un dragul meu, dragul meu, impacarea blinda a trupurilor contopite, rasuflarea calda a noptii…“, pentru ca mai tirziu „trupurile goale devenite o singura masa ce se prabusea incet pe palier, ce aluneca pe trepte, se rostogolea pe scari in jos fara sa se desprinda, intr-o inlantuire impenetrabila, oprindu-se neclintita pe covorul din salon, cutitul in pieptul lui Simon cu fata in sus“.
Cit de mult o iubim pe Glenda poate fi citit si ca un joc, un joc cu femei si pisici, un joc cu iubirea si razbunarea, un joc cu fantasticul si miraculosul, prezent de altfel in viata noastra de zi cu zi.
Julio Cortazar, Cit de mult o iubim pe Glenda,
traducere din limba spaniola de Lavinia Similaru,
colectia „Biblioteca Polirom. Proza XX“,
Editura Polirom, 2009, 22.95 lei