Nu ca io n-am deschis-o. Am deschis-o si-am citit-o pe toata, uite asa, de-al dracului, pina la capat am citit-o, am lins paginile nu alta, cum ai linge-o… da’ mai bine lasa.
Acuma nu zic ca tipu’ n-are umor. Recunosc c-am ris de m-am prapadit, mai ales la ultima, aia de-am mentionat-o mai-nainte, “Regatul din Fife” ii zice, lunga frate, lunga ca o fata de curva dupa ce-i zici ca-i dai banii saptamina viitoare, ca ti s-a terminat ajutoru’ de somaj acuma si n-ai avut de la cine sa-mprumuti, da’ amuzanta si cu final fericit, ceea ce nu prea se-ntimpla in “Miss Arizona” de exemplu, care e nasoala rau de tot, nu la stil, ci la final, iti vine sa mori de draci cind vezi ce prost e Raymond ala, ce teapa ia baiatu’, da’ na, asa patesti daca-ti iei nasul la purtare, am inteles morala, individu’ devenise egoist, se gindea numai la el si-a platit pentru asta. Da’ parca prea de tot. Oare se-ntimpla asa ceva si-n realitate, pentru ca stiu eu vreo doi care-ar merita-o.
Nici “Serpii cu clopotei” nu-i proasta. De fapt daca ma gindesc bine as zice ca-i cea mai buna. Si baietii aia o iau in fata, Eugene si Scott parca le zice, adica Scott chiar o ia in fata la propriu, o sa vedeti voi in ce fel daca puneti mina pe carte, e chiar prima povestire, se citeste usor si actiunea se petrece in America, pe undeva prin desertul ala din Nevada, ce faza numai cind imi amintesc, le-a potrivit bine Welsh aicea, da’ ce minte perversa tre’ sa ai, mie nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta, da’ ce sa-i faci, nu toti o avem la fel, mintea vreau sa zic.
Cinci povestiri care, una peste alta, nu-s rele deloc
Acuma sa va spun vreo doua vorbe si despre aia de-a pus-o-n titlu pe care nu-l mai scriu ca mi se termina tusul din Word daca-l mai insir o data. Pai ce sa zic, e scrisa la misto, adica tipu’ ala care povesteste, Michael, un englez din ala de zici ca-i in Sexy Beast, mare gagicar si-o face pe duru’, ma rog, are un bar pe o insula undeva in Spania parca si cica s-a culcat cu nu stiu cite de pe-acolo, ca nu traieste decit pentru futai, da’ io cred ca tipu’ minte de-ngheata apele alea caldute de unde s-a retras el, ca realitatea e alta si vrea sa para el diferit, da’ poate n-am inteles io bine. Oricum se citeste rapid si daca nu va place puteti s-o sariti, asta-i misto la proza scurta, ca daca sari treizeci de pagini nu-i ca si cum nu le-ai intelege pe urmatoarele.
Ce-ar mai fi de zis? A da, “CIINII din Lincoln Park”, care titlu in traducere nu prinde jocu’ de cuvinte din engleza, da’ asta e, daca voiati engleza trebuia s-o-nvatati la scoala, D.O.G.S. of Lincoln Park carevasazica, plina de tipe fitoase si Welsh scrie aici din perspectiva lor si sa mor io daca nu-i convingator, face asta si-n “Regatul din Fife”, pen’ ca daca esti scriitor tre sa le ai nu doar la vorbe, ci si la cum pui vorbele alea in gura unei tipe care nu gindeste ca un tip, intelegeti voi ce vreau sa spun, si-atunci nu-nteleg cum vine asta ca cica scotianu-i misogin, tot timpu’ se gaseste unu’ care sa vrea sa te discrediteze, io zic ca-i doar un pic tacanit la cap de la toate drogurile alea pe care le-o-ngurgitat, toti si-o baga-n vena in ziua de azi, ce sa-i faci, astea-s vremurile, nu putem fi cu totii sfinti ca s-ar aglomera Raiul ca soselele din Romania.
Asadar, cinci povestiri care, una peste alta, nu-s rele deloc, am zis io ca nu-mi place tipu’, da’ parca pin’ la urma mi-a placut, acuma nu v-ati suparat pe mine ca io n-am vrut sa va duc in eroare, bine ca n-a fost invers, cum se-ntimpla-n viata, ca pornesti de-ti place si ce frumos e totul si-apoi, incetu’ cu incetu’, iti dai seama ca parca nu-i chiar asa misto si in final ti-e greata de tot si-ti vine s-o iei pe ciucalai, macar fictiunea sa fie altfel ca doar de-aia-i fictiune, sa-ti mai ia gindu’ de la ale tale si daca-o sa cititi cartea, chiar o sa vi se ia gindu’, numai ca ce folos daca apoi tot aicea va-ntoarceti, sau poate cine stie?
Irvine Welsh, Daca ti-a placut scoala, munca o sa-ti placa si mai mult,
traducere si note de Ciprian Siulea,
colectia “Biblioteca Polirom. Proza XXI”,
Editura Polirom, 2009, 37.95 lei