Veronica D. Niculescu: M-am trezit deja obosita, adica ochii sint mereu obositi. Durere, usturime, umflaturi, aschii in glob. Trebuie neaparat sa ma opresc din maratoanele astea.
Mi-e dor si mie sa citesc pur si simplu, sa ma scald. Sa reiau Cioran, tot; dupa zece ani si mai bine, o sa fie complet diferit. Cititoarea e alta.
Pe birou am gasit polen scuturat de la floarea-soarelui, o gramajoara blonda.
Aseara era atit de plina libraria, incit nu puteai patrunde in spatiul lansarii. Erau blocate intrarile, oamenii stateau in picioare, doar citiva in fata aveau scaune. Am stat in incaperea alaturata, toti eram in picioare, fleasca, ascultind mai mult in boxe ce se vorbea, mai aruncind cite-o privire dincolo. M-am mai invirtit printre carti, dupa o ora si un pic am plecat. Ce mi-a placut insa a fost ca am stat o vreme sprijnita de standul cu carti de teatru si am putut rasfoi o multime. Am gasit si o alta traducere din Faust – detectat iarasi pasajul acela cautat, dar tot mai bine suna in prima varianta, ramin la aceea.
Era sa iei o gaina! Mai bine una vie, de jucat cu ea in copac si scotocit de oua. De facut gogol-mogol ca in copilarie. Mi-e dor de duminici nelucratoare, mi-e dor de plictiseala.
E.B.: M-a cam indispus cafeaua asta acra, dar am baut-o cu gindul sa-mi fac alta.
Sint tentat sa recitesc Blindetea noptii a lui Fitzgerald, nu stiu de ce, si sa revad Marele Gatsby; amindoua sint traduse de Mircea Ivanescu, una are chiar o prefata de el, lunguta… Curios, era tradusa din 1967! Culmea e ca am gasit un cartoi mic, dar gros, cu viata lui Fitzgerald, da’ gros, gros, si rasfoindu-l am vazut ca era cumva mereu la concurenta cu Hemingway!!!
Mi-aduc aminte cu ce placere citeam cindva Hemingway! Il sorbeam, nu alta… (Am terminat cartulia aceea despre Kierkegaard si o sa trec abrupt la Conceptul de Anxietate.) Se pot face toate astea macar intr-o saptamina? Tare mult as vrea.
Tu vezi ce gramajoare de polen mai face floarea-soarelui si ce flori mai gasesti, sa le tai cu forfecuta si sa le pui in pahare cu apa proaspata, sa mai miroasa a vara prin casa.
V.D.N.: Aici ploua, a plouat toata noaptea. E cam intuneric, nu prea vad, bijbii facind cafeaua pe intuneric, destul de placute orele astea cu croncanit de ciori si urlete de haite de ciini. Si apoi, deodata cu lumina, linistea si un interval impietrit, nici un om nu va clinti inca o vreme. Blindetea noptii am avut-o si eu recent cu mine, la Timisoara. Ma tenta recitirea tocmai fiindca era tradusa de Ivanescu, de fapt urmaream atenta formularile in romana, nu povestea. Floarea-soarelui a facut iar gramajoara de polen pe birou. Peste noapte i se umple palariuta pe toti porii, cu polen gras, noaptea se scutura. Suflu, se umple la loc. Induiosatoare. N-am albine sa-i dau. Imi scrii mult si ma bucur, am cu cine vorbi dimineata…
Citesti pe rupte si te simti bine. Cred ca, intr-adevar, cele mai grele perioade sint cele in care nu poti nici macar sa citesti. Incep si eu, usor-usor, sa vad luminita din capatul maratonului. Desi mai e cale lunga, se intrezareste ceva.