Desi n-a contat unde ne-am intilnit (acasa la unii si la altii sau la redactie sau in oras, la un restaurant, cafenea, club), desi important a fost ca eram impreuna, nu ce-am baut si mincat, tot nu ma pot abtine sa nu pomenesc curcanul umplut cu castane al Deliei, piftia de mistret al lui Mike, dar si vitello tonato al Smarandei sau muschiul impanat al Ilonei, platourile cu bunatati japoneze de la restaurantul sushi, unde m-au invitat fostii masteranzi, si, ultimul pe lista, cu voia dv., surprinzatorul magret de canard pe care l-am facut cu minusita mea si l-am servit flambat musafirilor. Cit despre vinuri, se cuvine amintita desfatarea pe care au produs-o tuturor Ceptura (magnum) Rotenberg si Ancestralul de la Cramele Bazilescu, aduse in triumf, precum Trofeul Carpati, de oenologul grupului.
Dar bucuriile simple si sanatoase ale papilelor nu s-au incheiat de sarbatori, din simplul motiv ca am descoperit doua mici lacasuri timisorene unde papilariada poate continua. Localurile s-au deschis nu demult pe strada Savoya si ce ma umple de toate sperantele e ca proprietarii sint oameni foarte tineri, doua cupluri pline de idei si de bun gust. In cafeneaua Mokum, unde servesc arhitectul Thomas si specialista in comunicare Oana, se pot bea cafele aduse din cele mai incredibile locuri, se pot citi reviste de cultura (inclusiv
“Suplimentul” si “Orizont”), dar mai ales se poate gusta o atmosfera. Tot atmosfera, dar in alt stil, e si alaturi, in Pravalia veche a fostei mele studente, Lorena si a sotului ei. Aici e raiul produselor taranesti, naturale, aduse de la mama lor de-acasa, cele mai multe, normal, din Timis, dar si din jud. Arad si de pe Tirnave, din jurul bisericilor fortificate sasesti. Am baut cafele, am cumparat brinza de casa si sirop de afine, iar acum promovez pe toate caile ce au izbutit sa faca cei patru si ma rog cerului sa nu capoteze, sa le mearga bine, sa aiba spor, sa nu-i lase entuziasmul.
Insa ce m-a aruncat de incintare pur si simplu pe piscuri a fost mica poveste a unui taximetrist, spusa de el insusi unor prieteni, in timp ce ii ducea intr-un sat de linga Timisoara, in noaptea de Revelion. Iat-o, ultra-prescurtata. Deci taximetristul si sotia lui au infiat dupa ‘90 o fetita de la un orfelinat, vremea a trecut si fetita a ajuns la scoala. Cind, in vara lui 2004, fostul inginer-sef de la intreprinderea unde lucrase, ajuns mare si tare, intilnindu-l dupa multa vreme, l-a invitat intr-o dupa-amiaza acasa la el, la o aniversare. Taximetristul si-a luat fetita, a cumparat flori si ciocolata si s-au dus la vila omului. Cind colo, ce sa vezi? Un tort frumos cu o luminare, ghirlande, baloane, cadouri, muzica, iar sarbatoritul – un buldog cu coif auriu pe cap, care implinea un an. Taximetristul a crezut ca nu vede bine. L-a tras deoparte pe stapinul aniversatului si i-a povestit despre cit de mult a schimbat fetita viata familiei lui. Cine stie cum i-o fi spus toate astea, cine stie ce s-o mai fi intimplat in sufletul fostului inginer-sef, dar destul si bine, dupa nici un an a infiat si el un baiat. Asa ca de fiecare Craciun taximetristul se imbraca in Mos, il pune pe micul Tudor sa spuna o poezie si ii desarta un sac de cadouri.