La Iasi, Sofia Cosma si-a gasit implinirea intr-una din multele ei “vieti”, cea traita pe pamint romanesc, dupa cele din Austria si Letonia interbelica, si cea separata de pian din Gulagul sovietic. La Iasi, cum aflu de la Carmen Chelaru, secretarul artistic al Filarmonicii “Moldova”, Sofia Cosma a concertat pentru prima data la 3 mai 1958, interpretind una din piesele de rezistenta ale repertoriului ei impresionant, Concertul Nr. 2 de Liszt, sub bagheta compozitorului dirijor Achim Stoia. Pina la 14 septembrie 1979, data ultimei aparitii pe podiumul iesean, cu Concertul No. 1 de Ceaikovski, Sofia Cosma si-a bucurat auditoriul cu interpretari notabile ale concertelor de Saint-Saens, Beethoven (Imperialul), Chopin, Rachmaninov si, in prima auditie, in 1964, cel de-al doilea concert de pian al lui Pascal Bentoiu. In paralel, si-a cistigat mai mult decit admiratia, dragostea fidela a elevilor pe care i-a pregatit, cu titlul doar de conferentiar, la Conservator. De altfel, Iasul, prin vocea profesorului Marin Panzariu, a fost singurul care a felicitat-o la implinirea a 90 de ani, cind in California s-au adunat elevii ei raspinditi in intreaga lume…
“Suplimentul de Cultura” le da astazi cuvintul in aceste pagini omagiale.
Gabriela Oprea (lect. univ. dr. la Universitatea “Ovidius”, Facultatea de Arte): “Perseverenta, competenta si virtuozitate”
“Exigenta, dar cu mare dragoste de copii, un excelent pedagog cu o intuitie deosebita – asa mi-as descrie profesoara de acum 37 de ani. Cei sase ani in care am studiat cu Sofia Cosma pot fi conturati prin perseverenta, competenta si virtuozitate.
Proveneam dintr-un mic orasel de provincie, aveam cunostinte muzicale limitate, dar doamna Sofia Cosma m-a considerat talentata si m-a acceptat la clasa ei. Atunci cind imi exemplifica, pasiunea, tehnica si puternica sa personalitate artistica ma copleseau. Imi amintesc ca in anul doi, pentru prima data, doamna Cosma a plecat pentru trei luni in America, timp in care am fost repartizati altui profesor. Cind s-a intors, i-am cintat studiul in la op. 25 de Chopin, corect din punct de vedere al notelor, ritmic si… atit. M-a ascultat, dupa care mi-a spus ca «zbor cu avionul printre copacii din padure» si ca e timpul «sa ma inalt» daca vreau sa vad tot peisajul.
Din pacate, Sofia Cosma nu mai este printre noi. Ca artist era desavirsita, iar ca om stia mereu sa faca o gluma buna si sa aleaga termenul de comparatie potrivit pentru noi, sa intelegem si sa ne imbunatatim interpretarea. Singurul meu regret este ca fiica mea, in virsta de 18 ani, care studiaza pianul, nu a avut sansa sa lucreze niciodata cu ea. Sofia Cosma a fost o profesoara de la care aveai permanent ceva de invatat.
Doamnei Sofia Cosma nu pot decit sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru mine si sa-i aduc un pios omagiu. Dumnezeu sa o odihneasca in liniste si pace!”
Livia Szekely-Silion (profesor la Liceul de Muzica “Sigismund Toduta”, Cluj): “Sofia Cosma este mama mea de pian”
“Dupa doi ani in clasa Sofiei Cosma am ajuns la o rascruce: doamna profesoara a fost pensionata, iar studentii dinsei au fost distribuiti celorlalti profesori. Din fericire, parintii m-au ajutat, iar doamna Cosma a acceptat sa imi acorde in continuare lectii, de data aceasta in casa ei, la Bucuresti. M-a primit in casa, la masa ei, si mi-a predat inca doi ani. Nu pot decit sa ma intreb: cine altcineva ar fi facut asa ceva? Sofia Cosma este mama mea de pian…”
Marin Panzariu (profesor la Colegiul National de Arta “Octav Bancila”, Iasi): “Portretul unei Doamne”
“Memoria Doamnei Sofia Cosma, trecuta dincolo, printre nori, este evocata cu dragostea astrelor. Deseori, in domeniul pedagogiei instrumentale, apare o dilema legata de dubla performanta exercitata in calitate de solist instrumentist si dascal. Doamna Sofia Cosma le-a etalat pe amindoua intr-o maniera unica, de mare anvergura si generozitate, specifica unei personalitati nemaiintilnite, cu o rara inzestrare artistica si pedagogica.
Pentru un student de la clasa Doamnei nu puteau exista o mai mare bucurie, satisfactie profesionala si, de ce sa nu recunostem, un strop de orgoliu cind vedeai, simteai ca mentorul tau ridica auditoriul din salile de concert in picioare, culegind aplauze furtunoase.
Ma cuprindeau reci fiori si calde sentimente cind ma gindeam ca a doua zi voi fi in preajma distinsei artiste si profesoare, descifrind tainele muzicii. Emotiile nu m-au parasit niciodata in timpul lectiilor. Nobletea gestului, tinuta morala deosebita, caldura sufleteasca, calmul si rabdarea, dorinta de a impartasi din cunostintele si experienta acumulata s-au preschimbat intr-un nimb de suflet. Zimbetul Doamnei, deschis dintr-o scoica, nu poate ascunde emotia sufletului inscris de vise, pe flori durate de argint.
Ne-a daruit o flacara pastrata intr-o camara de cetate din dealul Copoului, ce s-a aprins sub raze stelare la intiiul lui octombrie, anul 1970. Spatiul cetatii Copou, ca un univers repetat in zamislirea artei, poarta in spirala rotirea gindului etern, pe sub flori, in zidirea unui dor. Florile din ea respira lumina ce revarsa crimpeie cristaline dintr-o armonie difuza, topita intr-un orologiu al timpului.
Pentru mine, care am avut aceasta unica sansa sa o cunosc si sa-i fiu ucenic, Doamna Sofia Cosma va ramine pentru totdeauna un model de referinta in viata, ca om-artist si dascal. Doamna, prin toata tinuta ei, ne-a intarit sentimentul apartenentei la un univers al artei rasfrint in prezent, trecut si eternul viitor.”
Samir Golescu (Universitatea Illinois, Urbana-Champaign): “O pianista, virtuoz si artista de nivel international”
“Spre deosebire de regretata profesoara ieseana Florica Nitulescu (~1898-1988), cu care am lucrat indeaproape, nu am cunoscut-o personal pe doamna Sofia Cosma, dar unul din profesorii mei, dl. Marin Panzariu, studiase cu domnia sa. Am ascultat atunci inregistrarile remarcabilei pianiste, pe cele facute in Romania si, mai tirziu, pe cele realizate in strainatate, in anii unei senectuti productive.
Cred ca nu incape dubiu ca Sofia Cosma a fost pina in ultimii ani o pianista de nivel international, un virtuoz, o artista. Pe plan tehnic prezenta un sunet articulat intr-un fel al sau, frumos situat intre acuitatea impulsului si rotunjimea proiectarii. Nuantele puternice ale pianului aveau energie si densitate, nuantele delicate nu erau anemice, ci concentrau atentia ascultatorului prin pulsatia interioara nelipsita. Inregistrarea Concertului nr. 2 de Liszt este printre cele mai bune ale sale. Stilistic aduce aminte de o scoala cu radacini in secolul al XIX-lea, o sobrietate neoclasica contopita cu un elan vizionar, nu foarte diferita de estetica versiunii discografice din 1938 semnate de discipolii lui Liszt – Sauer la pian si Weingartner ca dirijor.
Una dintre piesele-«semnatura» interpretate de Sofia Cosma mai toata viata a fost 32 de Variatiuni de Beethoven. De multe ori neglijata in favoarea mai celebrelor Variatiuni «Diabelli», aceasta piesa concisa si dramatica beneficia nespus nu numai de pasiunea interpretei, ci si de ascutimea analizei sale intelectuale, evidenta in sublinierea elementelor de «linie originara» sUrliniet ale scriiturii de passacaglia, de multe ori «pierduta» in ornamentarea variationala. Sa speram ca un CD omagial reunind unele dintre cele mai reusite inregistrari ale doamnei Sofia Cosma va fi pus cindva la indemina melomanilor romani si nu numai.”
P.S.: La ora tiparirii acestui text aflam ca fostii studenti si prieteni ai pianistei vor participa la un serviciu memorial organizat la Camarillo (California), la 19 martie.