Van Gogh este personajul principal din romanul Bucuria vietii, care povesteste saisprezece ani din viata pictorului, de-a lungul calatoriilor sale prin Olanda, Belgia si Franta. Exceptind micile libertati, care “tin de tehnica scrisului”, cartea corespunde aproape in intregime realitatii, asa cum ne asigura Irving Stone, care a mers pe urmele lui Van Gogh in trecerea sa prin Europa.
Romanul este foarte bine documentat, iar autorul tine chiar sa precizeze fiecare modificare sau completare adusa evenimentelor, fiecare denaturare a datelor istorice, fiecare fapt inventat de romancier. Cit adevar si cita fictiune este in Bucuria vietii, cititorul va afla singur, prin lectura romanului. Cert este ca fiecare carte a lui Irving Stone a implicat multa munca de cercetare si o vointa enorma de a pastra cit mai mult din vietile povestite, reconstruind dialogurile pierdute si acordind o mare atentie fiecarui detaliu biografic. Principala sursa de documentare pentru Bucuria vietii au fost cele trei volume de scrisori ale lui Van Gogh. Pictorul a fost un prolific scriitor de epistole. In general, scrisorile sint adresate fratelui sau Theo (atit prima, cit si ultima scrisoare, inainte de sinucidere), dar si altor membri ai familiei sau prietenilor, unul dintre acestia fiind Paul Gaugain. Scrisorile sint scrise in olandeza, engleza si franceza. Pornind de la aceasta vasta corespondenta, Irving Stone schiteaza portretul literar al artistului.
Mai mult decit o biografie romanesca
Romanul, prima lucrare de acest gen a lui Stone, a fost refuzat la inceput de mai multi editori, fiind publicat abia in 1934. Bucuria vietii este alcatuit din opt carti, fiecare avind numele unui oras, fiecare povestind viata aceluiasi celebru personaj: Van Gogh. De la Londra la Auvers, trecind prin Haga si Paris, pasim alaturi de pictorul ratacitor, ca un Don Quijote, in cautarea destinului. Bucuria vietii surprinde anii de dinaintea marii descoperiri, pictura, pina la final, odata cu sinuciderea artistului la numai 37 de ani.
In ciuda faptului ca era un pictor de geniu, viata lui Van Gogh a fost o lupta neincetata impotriva saraciei, a disperarii si a nebuniei: “Sa stii sa suferi fara sa te plingi, sa primesti suferinta ca pe ceva de neinlaturat… Da, dar in acest chip risca sa-si piarda mintile. Daca se pleca in fata durerii, a deznadejdii, era pierdut. Orice om trece prin viata prin clipe in care simte ca nu mai poate indura, atunci se leapada de suferinta ca de o haina jegoasa”. Un rind din cartea lui Delacroix, scrie Stone in ultima parte a romanului, il ajuta pe Van Gogh sa continue: “Am descoperit pictura, spunea Delacroix, cind nu mai aveam dinti in gura si de-abia imi mai trageam sufletul”. Mai tirziu, la sanatoriu, in ingrijirea doctorului Peyron, cind “alienatia devenise pentru el sanatate mintala, iar anormalul devenise normal”, cind Via rosie, tabloul pe care l-a pictat intr-o primavara la Arles, se vinde cu patru sute de franci la licitatie, Van Gogh isi reaminteste vorbele lui Delacroix: “Daca Delacroix a putut descoperi pictura cind n-a mai avut dinti si putere, isi zise el, eu o pot descoperi cind nu mai am dinti si minte”. Cartea a VIII-a, “St. Remy”, dar mai ales capitolul patru, este probabil cea mai emotionanta parte a romanului lui Irving Stone dedicat lui Vincent Van Gogh.
Bucuria vietii surprinde atmosfera pariziana a postimpresionistilor si reconstituie admirabil etapele dezvoltarii si evolutia artei lui Vang Gogh. Cartea este mai mult decit o biografie romanesca, este istoria devenirii spectaculoase a unui artist, in sensul pe care il da Thomas Mann acestei deveniri in Doctor Faustus sau in celelalte lucrari ale sale despre soarta artistului de geniu.
Irving Stone, Bucuria vietii, traducere din limba engleza de Liana Dobrescu si Geo Dumitrescu, colectia “Biblioteca Polirom. Proza XX”, Editura Polirom, 2011, 39.95 lei