Apoi, spun “dupa zeci de ani” pentru ca bacalaureatul e masluit nu de ieri, de azi, ci dinainte de 1989. S-a copiat la bacalaureat si pe vremea comunismului, iar amploarea pe care a luat-o fenomenul in ultimii ani e urmarea fireasca a tipului de gindire de atunci, cind cele douasprezece clase de studiu devenisera obligatorii. Doar ca odinioara, adica inainte de 1989, bacalaureatul masluit nu te ajuta prea tare la admiterea in invatamintul superior. Locurile la facultate erau putine, examenele erau dure, iar supravegherea – draconica. Erai eliminat din sala de examen si daca te intorceai sa ii ceri cuiva un pix.
Azi, odata ce examenul de admitere in facultate este practic eliminat (caci n-am auzit de absolventi de liceu care sa nu fie si studenti daca o vor), singura sita de selectie valorica raminea examenul de bacalaureat. Iar examenul de anul acesta (care, reamintesc, nici macar nu a fost suficient de dur si de corect) a scos la iveala un adevar duhnitor: ne-am complacut in minciuna si am incurajat furtul si incoronarea prostiei. Fiindca ce altceva inseamna crearea unor absolventi de facultate care nu stiu sa scrie corect, dar ajung sa predea in liceu limba si literatura romana? Sau a unor ingineri care nu se pricep la calcule matematice, dar urmeaza sa proiecteze poduri? Ce sa mai vorbim de viitorii medici, care isi trec bacalaureatul copiind si examenele din facultate platind? Iar cercul vicios se inchide rapid: avem profesori de liceu facuti din nestiinta si furt, care educa elevi si-i invata sa scrie prost si sa nu citeasca deloc. Avem ingineri si medici care… dar sper ca totusi astfel de oameni n-au proiectat podurile peste care trec cu autobuzul si ca n-o sa ajung sa descopar pe pielea mea de bolnav un medic facut din spagi si copiat.
Incercarea de normalizare a societatii (fiindca asta inseamna un examen cit de cit corect) reprezinta si o incercare de recuperare a unei etici sociale. Au crescut generatii de tineri care stiu ca poti reusi in viata daca stii sa te invirti – si chiar reusesc astfel. A crescut insa si neincrederea in absolventii de studii superioare, astfel incit parintii ajung sa testeze profesorii la care le ajung copiii, cetatenii obisnuiti cauta sa afle informatii despre medicul la care ajung si orice posesor de diploma de licenta e privit cu suspiciune. Neincrederea poate ucide o societate.
Si totusi in spatiul politic o astfel de incercare de primenire morala, cum a fost bacalaureatul din 2011, e politizata si, culmea!, contracarata. A facut vilva un proiect de lege al doamnei Ecaterina Andronescu si al altor colegi de PSD, care propune ca absolventii de liceu fara bacalaureat, dar cu o medie de minimum 7 la absolvire, sa poata intra la facultate intr-un an pregatitor, ce li se va recunoaste ulterior, odata ce obtin diploma de bacalaureat. Doamna Andronescu e ea insasi profesor universitar si rector al Politehnicii din Bucuresti, ba a fost si ministru al Educatiei, asa ca n-avem voie s-o banuim de incompetenta – decit daca aruncam anatema si asupra celor care au numit-o. Din aceleasi motive (si din lipsa de dovezi), n-o putem banui nici de interese pecuniare meschine, legate de foamea de studenti ori de bani a facultatilor particulare. Dar un anumit tip de educatie in mod cert e absent.
Probabil ca un astfel de proiect de lege nu va fi validat niciodata de camerele Parlamentului. Dar insusi faptul ca el a aparut arata marasmul moral in care se scalda cei ce conduc tara. Ma intreb cum si-au luat unii dintre ei bacalaureatul. Probabil la fel cum au facut primul milion.