Shaun Tan e ilustratorul preferat al timpurilor antice si moderne, iar The Arrival un roman grafic fara cuvinte despre cei care strabat o lume intreaga ca sa-si gaseasca un loc al lor si pe care-i numim cu cuvintele noastre sarace “imigranti”. Sa nu credeti ca-i vorba de o plictisitoare naratiune desenata realist. Shaun Tan e orice altceva, dar numai nu realist, si eticheta de “suprarealist” e, in cazul lui, prea mica. “Sa faci un desen bun e ca si cum ai spune o minciuna buna, totul sta in detalii”, spunea Shaun intr-un interviu, iar detaliile, o sumedenie, care mai de care mai imperfecte si mai surprinzatoare, fac legatura intre lumea fantastica din mintea lui Shaun si lumea obisnuita din jurul nostru. Tot din cauza lor, desenele sint inepuizabile, iar albumele nu se umplu niciodata de praf pe raftul de sus al bibliotecii. S
imti caldura si nesfirsita iubire din ilustratiile lui ca atunci cind auzi o melodie si pricepi imediat ca e cintata cu lacrimile-n ochi. De asta mi-a venit sa iau in brate (dar a fost ceva mai greu) si scurtmetrajul de animatie The Lost Thing, cu care Shaun a luat anul asta Oscarul si care a fost proiectat la Anim’est-ul din Bucuresti. Nu va spun despre el decit ca o sa incepeti sa cautati “obiecte (sufletesti) pierdute” dupa ce-o sa vedeti The Lost Thing (integral, aici: www.youtube.com/watch?v=5HbM4ffXX6M&feature=related). Pentru Shaun Tan, as: construi o casa pe care s-o tapetez numai cu desenele lui si-n care as organiza degustari de suc de sfleca de zahar; vinde cartile din biblioteca si-as cumpara o fabrica mica de jucarii de plus, as renunta la ursuleti si-alte animale banale si-as produce in serie limitata si blind plusata toti monstrii adorabili din desenele lui; trimite scrisori de amenintare la “The New Yorker” pina cind l-ar invita sa le deseneze o coperta. As scrie Enticlopedii cu instructiuni de ilustrare pe care sa le-nteleaga numai el.